Iubire adolescentina

Capitolul 92

           

Perspectivă Joseph:
Am intrat și am văzut că s-a întors în momentul în care m-a văzut.M-am dus lăngă ea și am încercat să vorbesc cu ea.
-Bună.Cum ești?zic eu.
Nimic,își trase plapuma mai aproape de ea,și nu răspundea.
-De ce ai făcut asta??Părinții tăi sunt îngrijorați pentru tine.
Dar răspunsul a fost același.
Am stat ce am stat,și am preferate​ să plec.Cum m-au văzut părinți,cât și fetele au sărit să mă întrebe de ea,dar nu le-am zis nimic.

Perspectivă Francesca:
Am stat următoarele minute gândidu-mă la ce vreau să fac cu viața mea,și nimic nu părea să sune bine.M-am ridicat din pat,mi-am luat branula din mână și am plecat pe geam,fiind aproape de sol.Nu știam unde mă duc,știam că nu mai suport viața asta și că meritam ceva mai bun de atât.Cu cât mă îndepărtam de spital cu stat mă simțeam mai slăbită.Mergeam pe stradă când simt o mână pe mine.
-Ce faci?nu trebuie să fi in spital?
-Bună,nu.Am fost externată.
-Ce mă bucur.zise Elias.
-Da.Eu plec,ne mai vedem.
Și cu asta plec.Se făcea noapte,iar eu mergeam pe străzile orașului.Telefonul îmi suna întruna,și vedeam că e mama și Joseph.Cu cât vedeam că insistă și mână mea se făcea roșie de la sânge,am răspuns.
-Strada Avenue,numarul 2,vin-o.Și cu asta m-am lăsat jos.

Perspectivă Joseph:
În sfărșit îmi raspunsese,așa că am și pornit când mi-a zis ce stradă.Am început să strig,în speranța că îmi va răspunde,dar nu.Am tot căutat pănă când am văzut-o pe jos,tremurând.
-Haide! Să mergem.Am luat-o și am mers acasă cu ea,părinți năvălind peste mine.
Am dus-o sus în cameră,am schimbat-o de haine,i-am curățat rana și am pus un bandaj,după care m-am așezat lângă ea ,și am strâns-o în brațe
-De ce faci asta??Pur și simplu nu te pot înțelege.Știu că ne certăm în ultimul timp,dar ai renunțat la mine.Stiu că am făcut ce am făcut cu tine,stiu că m-am bătută​ dar nu voiam să te pierd.Oricum te-am pierdut.Nu știu dacă dormj sau nu,dar îmi pare rău că s-a ajuns la această situație.
Următoare dimineață sunt trezit de sunetele din baie.Era Francesca.
-Ce ai pățit??Îi zic eu și mă reped să o ajut,dar mă dă la o parte.
Lasă-mă să te ajut!Dar nu mă îmi dădea voie.Stătea pe jos,lângă wc și vomita, dar nu se oprea nici din acel lucru, nici din a mă îndepărta.Am coborît și am început să strig după mama,care era la bucătărie.
-Mama,vin-o repede.Francesca..
-Ce-i cu ea??zise ea tocând ceva fructe.
-Nu știu.Doar vino.

Perspectivă Maria:
Am lăsat totul și am mers sus să văd ce se întâmplă.La fel,am găsit-o în baie.
Am încercat să vorbesc cu ea dar nu  răspundea și i-am prins părul într-o coadă,și m-am așezat lăngă ea,mângâind-o pe spate.Da,a durat mult până să îi treacă ce avusese,dar când se ridicase văzusem că avea ochii roși,dar am zis că e din cauza oboseli și a celor întâmplate,dar ce aveam să aflăm mult mai încolo....
Îi pregătisem un ceai și niște păine prăjită,dar când am ajuns în cameră,nu mai era.
-Joseph....Joseph...strigam.eu.
-Ce-i mamă?
-Unde e Francesca??
-Poftim??Trebuia să fie în cameră.
-Nu este acolo.
-Poate a ieșit afară.Nu va păți nimic mamă.

Perspectivă Yle:
Mergeam pe stradă,venisem de la cumpărături și era cam 7 seara,când aud ceva în jurul unei case din apropierea mea.M-am gândit că sigur sunt ceva baieți care beau,dar am văzut și o fată.De obicei nu erau fete,dar cine știe.Mi s-a părut cunoscută ,dar am intrat în casă când Mark m-a strigat.Mă despărțisem de Michael de mult,dar de vreo 3 luni eram împreună cu Mark.

Perspectivă Elias:
-Francesca ar fi cazul să te oprești.Iîți ajunge pe ziua de azi.Gata.
Nu zicea nimic,doar își continua treaba.
-Ți se va face rău.strig către ea.
Băieți,hai să o ducem acasă.
Am dus-o aproape de casă,și am așteptat să intre,ca mai apoi să ajung la mine acasă,care era fix langă a ei,și să văd ce face.
Ajunsese în cameră,și se duse la baie,iar după câteva minute iese,îmbrăcată în niste pantaloni scurti și un maieu,care o făceau să arate așa bine,dar intră Joseph la ea,și văd cum încep să se certe,ea plecând de acolo.

Perspectivă Francesca;
Am intrat îmi​ camera lui Joseph,destina lui,și m-am pus în pat începând să plâng.Mă săturasem de atâtea certuri,si mai ales cu Joseph.Cu cât ne certam,mă stingeam.

Peespectivă Joseph:
Mă pusesem în patul ei,și parfum ei mă învăluia și mă făcea parcă să plutesc.Îmi băgasem mâna sub pernă să îmi ridic perna,și simțisem ceva.Am dat la o parte,și am văzut o poză pe care era scrisă
"Singura persoană care m-a învățat să iubesc,să iert,să urăsc.Prima poză făcută ca un cuplu, prima zi în care viața mea s-a schimbat.Te iubesc și te voi iubii mereu indiferent de ce se va întâmpla.
Ești cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată.
Nu credeam să simt ceva așa puternic ca și acum.Șiroaie de lacrimi au început să curgă pe fata fară să mă pot oprii.Următoarea zi din nou aud aceași sunet.Știam că îi este rău,așa că m+am dus lângă ea și i-am prins părul,mai apoi am mângăind-o pe spate,mai apoi am văzut că se ridică,și s-a uitat la mine,cu ochii roșii pe care îmi povestise mama de ei.
Am pus-o în pat,și stăteam lângă ea și mă uitam la poză,când..
-Oo Doamne,nu se poate.
Mă ridic ușor,și mă prefac că plec,așteptând să se trezească.
S-a ridicat și s-a îmbrăcat și a ieșit afară,eu urmârind-o.Am stat ce am stat,până când lacrimi au început să curgă pe fața mea,și inima să bată ca nebuna.
Am început să fug spre ea,și am luat-k de acolo.
-Una e să își bați joc de ea,violând-o,dar să o droghezi???Cine naiba ești Elias, și ce vrei de la ea???Strig eu,mai apoi dăndu-i un pumn.
Cum ai putut să o droghezi??Așa o iubești tu??Drogând-o,Elias??țip către el,și mă pregătesc să îl lovesc din nou când simt acele mănuțe care mă calmau.
-Oprește-te auzisem zicându-mi,și de asemenea îmi puteam da seama că plânge.
-De ce??Nu...și mă apropii de el,deja imaginandu-mi pumnul în fața lui.
-Nu e vina lui.Stai.
Auzind astea mă întorc la ea,și aud
-Eu am vrut.Nimeni nu m-a forțat,Joseph.
-De ce??Îi zic,lasănd emoțiile și lacrimile să curgă.De ce mereu îți faci rău??
-Nu mai pot,Joseph.M-am săturat de viață,vreau să nu mai exist...și o văd cum începe să fugă spre stradă,și eu merg după ea.
-Stai.Strig după ea,dar nimic.
Și tot așa,eram aproape de casă,când:
-Dar Te iubesc! Strig eu și mă opresc.
Ea la rândul ei se oprește,și se întoarce spre mine și mă strânge în brațe,plângănd.
Nu aveam de gând să mai mergem acasă,trebuia să vorbim,să clarificăm situați,așa că am mers la un hotel.

widge;�t�0��