Iubire adolescentina

Capitolul 91

           

Perspectivă Joseph:
-Poftim??Te desparți de mine??zise el uitându-se la mine cu ochii mari,când dau cu mâna peste același tablou, acesta făcând contact cu podeaua și se sparge in mii de bucățele de sticlă.
-Joseph...strigasem eu, și atunci parcă mă trezisem, și mă uitasem la ea,Francesca fiind atentă la tablou, când văd că mă privește și începe să țipe.
-Ieși..
-Francesca.
-Ieși și încetează să mai distrugi camera,lucruri și viața.Zise ea împingându-mă.
-Încetează să îmi distrugi viața.
Și văd cum îmi închide ușa în față,și aud cum începe să arunce cu anumite lucruri,să plângă și mai tare și să strige.Eu mă dusesem în camera care trebuia să fie a mea,și la fel încep să arunc cu ce apuc,dar mă calmez după câteva minute,însă ea nu.Încă o auzeam cum aruncă cu anumite lucruri,și cum plângea,și am preferat să ies din casă,nebăgându-o în seama pe mama care era la ușa,probabil voind să vorbească cu mine.

Perspectivă Francesca:
Stăteam în baie,lipită de perete cu lacrimile curgându-mi pe fața care nu prea mai avea culoare.Auzeam cum rând pe rând cineva bate la ușă,începând cu mama lui Joseph, părinți mei, fetele și ultima soluție Alina,l a care la fel nu am deschis.
Nu ziceam nimic către ei,nici să intre nici să mă lase în pace.Am ieșit și m-am așezat pe jos.

Flashback:
Plângeam și nu mă puteam oprii.Am inceput să arunc cu cărțile aflate pe birou,cu veioza, patul l-am făcut vraiște.Tot ce am apucat am aruncat.M-am așezat lângă tablou sparte.De ce mereu îl  arunca pe ăsta?De ce reacționează așa urât?Și întrebări îmi veneau în minte,până aud ceva afară:
-Iară nu a ieșit??zise Joseph.
-Nu.Ce s-a întâmplat?zise mama lui.
-Nimic.Și aud cum trântește ușa.Și din nou mă apuc de plâns.

Prezent:
Abia îmi mai țineam ochii deschiși,oboseala își spunea cuvântul,dar ridicându-mă mă simțeam amețită,așa că am preferat să mă pun în pat,dacă se putea numii pat.
Dimineața următoare mă trezesc cu o durere de cap puternică,simțindu-mi ochii umflați.Mă ridic și văd dezastrul din camera mea și îmi aduc aminte ce se întâmplase.Mă duc la baie și mă dau cu apă pe față,fâcându-mi rutina de dimineață,după care încep să îmi aranjez patul,să îmi strâng cărțile,și mai apoi să curăț mizeria făcută de veioză și tabloul spart.Făcusem curat și arată a cameră.Apoi am luat poza,și m-am pus în pat strângând-o la piept.
Poate vă întrebați,cum am ajuns eu cu el împreună,și de ce poza este așa importantă.
Flashback:
Eram pe clasa a 9 când îl cunoscusem.Îl vedeam prin liceu,el fiind băiatul rău iar eu o necunoscută,pentru el și pentru mulți alți.În fiecare zi îl vedeam cu altă fată,și nu înțelegeam ce văd fetele la el și spusesem că nu aș fi împreună cu cineva ca el niciodată.A venit la karate,sportul pe care îl practicam,și antrenoarea l-a pus în grija mea oarecum.Trebuia să îl învăț,să fac cu el încălzirea,practic tot.Și într-o seară mi-a trimis mesaj,eu gândindu-mă că probabil îi trebuie ceva temă sau ceva legat de karate.Și așa a și fost.Mă întrebase dacă nu mă duc cu el la o sală ca să îi arăt ceva.Am zis da și apoi ne-am văzut.În timp ce îi arătam,s-a apropiat de mine.
-Ce faci?Îi zic.
-Păi m-am gândit că dacă trebuie să fac ca și tine...și mă luase în brațe,amândoi văzându-ne în oglindă.
-Revin imediat.Și am mers pănă la baie,dându-mi cu apa pe față,după care am revenit la el.
De atunci,seară de seară vorbeam, ne vedeam de 2 ori pe săptămână​ la karate,și restul la școală, doar că acolo noi nu ne cunoșteam,nu vorbeam salutat nimic.
Zilele treceau și începeam să simt o atracție față de el.Singura care știa, este Yle,deoarece dacă îi spuneam lui Filo,zicea că nu e bun pentru mine și tot așa,iar Madă,ei bine ea nu era interesată de astea,dar ea ne vedea la sală și începuse să mă întrebe dar eu negam.La un momendat,în timp ce era pauză,m-am dus până la baie,și pe când să mă întorc îl văd pe Joseph în fața mea.S-a apropiat de mine,și spre buzele mele când
-Ce facețiaici??zise antrenoarea.
Eu repede m-am dat la o parte și am plecat,Joseph doar zâmbind ștrengărește.
Următoarea zi a trebuit să mergem la un concurs la care dormeam peste noapte.Vă puteți da seama că m-am pregătit pentru el,mi-am făcut părul creț,m-am dat cu rimel și creion,iar de îmbrăcat mi-am luat niste pantaloni negri,un tricou albastru iar peste mi-am luat un hanorac alb,și am plecat.Cu cât înaintam spre locul de unde îl luam,deveneam mai agitată.În momentul în care a urcat și s-a uitat la mine m-am roșit toată,și el a zâmbit, lăsându-mi capul în jos.Pe drum am stat mai mult împreună și am râs,probabil cei din jur zicând ceva,dar noi eram ocupați.După ce am ajuns la internatul acela,fetele s-au așezat într-o cameră și băieți în alta.Antrenoarea ne-a spus să mâncam și apoi să ne pregătim de culcare.Dar vezi să nu.Băieți s-au adunat la noi în cameră,și Joseph s-a pus lângă mine,iar în momentul în care o ușa s-a auzit toți băieți s-au ascuns pe unde au putut,Joseph bagându-se sub pătură la mine,șoptindu-mi că ne vedem într-o oră pe hol jos.Oricum antrenoarea și-a dat seama,și i-a expediat imediat.Mădă mă întrebase unde plec,deoarece era 3 noaptea,și i-am zis că la baie.Am ieșit tiptil afară,și Joseph mă aștepta deja.M-a luat de mână și am mers la etajul I..
Ne-am apucat de râs după care s-a apropiat de mine și buzele noastre s-au unit,apoi un bliț și-a făcut apariția.Fetele ne-au făcut poză.Și de aceea era așa importantă pentru mine.Era prima dată când Joseph mă săturase.Noaptea în care am devenit iubiți.
Desigur a trebuit să îi fac o poză nasoală Mădălinei,ca să o pot șantaja,ca să îmi trimită poza.

Prezent:
Și gândindu-mă la toate acestea,am adormit,corpul meu dorind somn,și liniște.În sfârșit încetaseră să mai bată la ușă.Dimineața următoare mă trezesc,îmi iau un cardiganul​ pe mine și cobor.Toată lumea s-a uitat la mine,dar nimeni nu a îndrăznit să zică ceva,pănă când:
-Gata??zise mama.
M-am uitat la ea, neînțelegând ce vrea să zică.
-Gata cu tâmpenia asta de a te încuia în cameră?Cred că ai ceva probleme.Mai adăugă ea,și acest lucru puse capac.
Las ce avem în mână,adică mâncarea și plec înapoi în cameră.

Perspectivă Joseph:
-Ce te apucă?Îi zise tatăl.
-Am zis adevărul.M-am săturat să se comporte așa,are 17 ani.
-Acuma înțeleg de ce vă urăște Francesca atâta.Și mă ridic plecând de acolo,dar nu în casă ci afară.
Perspectivă Francesca:
Cu fiecare cuvânt rostit de cei din casă, mă stingeam.Nu mai voiam să exist.Cred că de data această ăsta era momentul în care trebuia să dispar.Joseph nu mai exista pentru mine,mama cât și ceilalți mă considerau o povară,Laura mă ura,Elias el ..pur si simplu era pe acolo,fetele care nu mi-au mai trimis un mesaj deloc.Pentru ce?
M-am dus în baie,deja fiind amețită și am văzut lama,care pentru prima dată nu arată rău.Am luat-o și mi-am dus-o la vene.Dar nu am putut.Am lăsat-o jos și am început să plâng.Voiam atat de tare să scap de lucrurile astea pe care le simțeam, și fară sa mai stau pe gânduri mă ridic și iau lama și mă tai la mâna stânga.
Pe când să mă tai și a doua oară,nu mai văd nimic.

Prezent:
Mă trezesc,când simt o durere îngrozitoare.Îmi deschid ochii și văd o asistentă în fața mea care îmi străngea cu un bandaj mâna.
-Ai avut noroc mare.îmi zise ea.
Nu înțelegeam ce zice.Din nou închid ochii deoarece mă simțeam așa obosită,dar nu înainte să observ că am perfuzie.

Flashback:
Perspectivă Joseph:
Stăteam în camera mea cãnd aud ceva.Camera mea era foarte aproape de a ei,și auzeam tot,deși ea nu își dădea seama.Auzeam când lăsase lama jos,când o luase și se tăiase scosese un scâncet,ce m-a făcut imediat să mă duc la ea.Am luat-o,si am coborît ,toți panicându-se văzând-o.Am pus-o în mașină,rugându-mă sa fie bine și să nu pătească ceva.

Prezent:
Stăteam afară și așteptam să vină cineva să îmi spună cum este dar nimeni.Orele treceau și nimeni nu venea.

Perspectivă Francesca:
Îi spusesem doctorului și asistentei să nu cheme pe nimeni să mă vadă,să mă lase singură.Nu voiam să mă  adă nimeni,sau ei pe careva.
Dar intrase Joseph...

net/ޑt]o��