Iubire adolescentina

Capitolul 74

           

Perspectiva Joseph:

Stiu ca nu ar trebuii sa râd,dar nu pot.Cand o vad asa,plangand,crezand ca eu nu mai sunt.E chiar dragut dar si amuzant.
-Nu mai rade fraiere,chiar m-am speriat.
-Dar de ce??Adica eu sunt puternic si rezistent....
-Si mereu modest,imi adaug eaTu esti Superman.
-Exact.
-Mai taci,imi zic e si ma strange din nou in brate.Ce faceti cu el acum??
-Pai nimic.
Dupa care majoritatea lumii se apuca de ras.
-Cum adica nimic??...Pai...nu e normal.Nu trebuie sa mergeti la spital sau ceva?
-E totul bine.L-am gasit pe o stanca mai mica,nu este lovit,nu are nimic...de ce sa-l luam..?
-Oo ce bine.
Si din nou il luasem in brate.Alina si cei 2 prieteni,au venit la randul lor sa ma imbratiseze.
-Trebuia sa faci tu tot mai dramatic,chiar daca nu aveai nimic,asai??
-Pai eram cam obosit...ii raspund si ma apuc de ras.
Ne indreptam toti spre hotel,si desigur Yle cu Claudiu si profa ne strangem la noi in camera si dar ne bagam in pat,desi eram cam mic.Claudiu in margine,apoi Yle,Joseph,eu si Alina.Ne uitam la un film pana cand simt cum cineva isi pune capul pe umarul meu si ma ia de mana.Adoram sa o vad asa,ma bucura faptul ca era langa mime si stiam ca va fi doar a mea si inima-mi batea pentru ea.Vad cum profa pleaca,iar Claudiu cu Yle se mutasera in patul lor.Incercam sa nu o trezesc dar imi era cam imposibil avand in vedere ca era pe mine.Se ridica,fiind morocănoasă si se intoarse cu spatele catre mine.Dar ce credea,?Ca scapa asa usor de mine??...am luat-o in brate,strangand-o la pieptul meu,ea cuibarindu+se.
Noapte trecuse repede,poate prea repede,cand aud ceva,ma trezesc si ma indrept spre baie,gasind-o pe jos.
-Esti bine??.Ce s-a intamplat??
Se uita la mine cu niste ochi,care transmiteau durere si nu vorbea.
-Francesca....hey!Vorbeste cu mine.

Perspectiva Francesca;
Nu ma simteam bine deloc,picioarele mele parca se facusera din plastelina si nu puteam sa mi le controlez,gura nu voia sa se deschida desi încercam cuvintele nu-si faceau aparitia.Lacrimile erau si ele prezente pe fata mea.Simteam parca totul corpul ma doare si ma speriam.
O vazusem pe Yle cum venise langa mine si ma luase in brate.
-Totul va fi bine.E normal.Calmeaza-te.Imi spunea ea tot mai des.
Desigur,cand o vad pe Alina,nu ma mi simt asa speriata si crede ca m voi calma,dar din contra.Doar vad ca ii scoate pe toti afara din baie,si incuie usa.Ma ridica usor si ma pune pe scaunul din baie.
-Uita-te la mine.Totul va fi bine.Sunt aici acum.Si ma pupase pe frunte.Nu trebuie sa te speri,e normal sa patesti asa cand esti insarcinata,doar ca acum trebuie sa iti revi.Inchide ochi,trage aer in piept si gata.
Facusem întocmai ce imi ceruse,si parca bataile inimii nu mai erau asa de rapide.Mai stau o vreme acolo,pana simt ca imi revin.Ma dau cu apa pe fata si o rog sa ma lase un pic singura.

Perspectiva Alina:
Mie mi se paruse normal,chiar ma mirasem cum de nu avusese reactia asta mai devreme.Toate patim asa la un momendat dar trece.
Ii vedeam pe copii,cum asteptau sa le spun ceva,doar ca Joseph nu era.
-Nu va faceti griji.Este bine.Joseph??
-Nu stim,a plecat,dar nu demult.
Chiar ma intrebam cum de nu era acolo,acum,dar nu voiam sa imi fac scenari,asa ca l-am cautat.Era afara,pe balansoar vorbind cu cineva la telefon.
-Mama,nu stiu ce e cu ea.Zise el foarte speriat.Nu il întrerupsesem doar trecusem pe langa el si ii facusem semn sa vina dupa termina.
Am asteptat ceva,dar cand a venit :
-Francesca..e bine?
-Da.Nu mai fi stresat,pentru ca e normal,si ea este bine acum.Oricum dupa atatea incidente,am ales sa plecam in seara asta spre cabana,facem dus si bagaje si dupa ne indreptam spre casa.Vom ajunge in 2-3 zile deoarece sunt cateva lucruri de rezolvat.
Zic si făcut.La ora 18 ne  îmbarcam si cam in doua ore ajungem.Pana ce au facut toti dus si bagajele se fuse ora 22:30.
-Langa sofer voi sta eu cu Cosmin,celalalt profesor,iar in spate vor sta Claudiu,Yle si Costel,iar in fata Joseph,Francesca si....Elias.
-Poftim??zicera amandoi.
-Imi pare rau chiar nu am ce face.
-In fine.
La fel,ne urcam in masina si se asezam exact cum le spusesem.

Perspectiva Elias:
Uram sa ii vad impreuna,dar acum sa stau langa ei,imi venea sa mor.
O priveam insistent pe Francesca si ma uit cum burtica ei era destul de mare si simteam ca ceva nu se leaga.Defapt,sa o luam logic.Ea dupa cum pare este insarcinata in 4 luni deci undeva prin aprilie.Si parca pe atunci eu facusem ce imi zisese Chris,dar nu imi mai amintesc cum trebuie.
-Nu te mai holba,Elias.
-Nu fac asta,doar ma uitam.
-Francesca lasa-l in pace.zise Joseph,lucru care ma mira deoarece el era cel cu gura mare.
Totusi...eu eram cu gandul la Francesca si sarcina ei.

Perspectiva Francesca:
Eram constienta de faptul ca burta mea era deja vizibila,iar in momentul in care ajung acasa trebuia sa le spun alor mei,dar imi era frica de reactia lor.Purtam haine tot mai largi,pentru a masca dar era in zadar.
Incerc sa dorm,dar langa mine era Elias,si nu puteam sa imi intind picioarele.
Nu stiu probabil ma vazut,sau va vrea ceva in viitorul apropiat de la mine,dar imi facusem semn sa imi ridic picioarele,si sa le pun pe ghenunchi lui.Era prea obosita ca sa refuz.Ma intind,si inchid ochi,si simt ceva moale pe mine,dar se pare ca nu era îndeajuns deoarece tremuram.Nu stiu cum si ce dar la un momendat am simtit ceva mult mai calduros pe mine.Probabil era o patura ceva,dar imi era prea lene sa ma mai ridic.Din perioada aceea"dorm-ba nu dorm,,am reusit sa aud cum Yle le multumeste celor doi,si ma gandesc ca si ea primise acelasi tratament.
Aa da ,ca sa stiti.Nu eram intr-un autobuz si in ceva mai mic,probabil v-ati prins voi.Bun, acum sigur v-am captat atentia:

                          **

Mie una iubesc sa visez,si desigur sunt una dintre persoanele care pot sa-si aminteasca visele dimineata urmatoare,si le analizez.Nu sunteti asa si voi??
Da voi,cei care imi citesc cartea.V-ati intrebat vreodata de ce visam?Eu nu am explicatii științifice,dar cred ca visele sunt facute sa ne faca viata mai usoara.Sa vedem:In vis totul se intampla cum vrei tu,iubirea exista,la fel si unicorni si printele,alaturi de printii lor calare pe cai.Locul unde magia isi face numarul,unde razi si te vezi altfel decat esti.Acolo unde nimeni nu te poate judeca.
E destul sa stai si sa te gandesti la ceva,si parca visezi.Din nou,nu stiu voi dar eu cred ca visul este un dar de la Dumnezeu.
-Si domnisoară Smith Francesca,acum ca ai reusit sa te  faci cunoscuta prin cartea ta,ce planuri ai pentru viitor??
-Pai,desigur va urma sa o nasc pe micuta Jenny,si apoi...
-Da,am auzit ca acum,esti insarcinata.Cum ai putut face asta??De ce?Joseph va pleca,nu te va mai iubi,de ce ai facut-o??tu esti de vina...
                             **
Si brusc ma trezesc din vis,si tresar,trezindu-l pe Joseph.Se uita la mine,probabil intrebandu-se ce am patit,dar doar m-am facut mica langa el si l-am strans in brate,lasandu-l sa ma acopere cu iubirea lui.

n�tb���