Iubire adolescentina

Capitolul 28

Doar plecase de acolo.Voia sa fie singura.Mergea pe drum,gandindu-se la cei 2,si din nou lacrimile isi fac aparitia.
-Joseph,il iubesc si nu vreau sa il pierd inca o data,si Elias....nu mai vreau.Isi zicea in gand.
Se plimbase,incerca sa isi puna ordine in gand cand este sunata de prietenele sale Mada si Filo,care o asteptau sa meraga sa faca proiectul la istorie.
-Buna Francesca...ce faci?
-Bine..zise cu o voce tremurand-o.
-Vii la noi nu??oricum trebuie sa iti zic o faza,despre o fata cam fraiera din punctu meu de vedere.
-Ia sa aud.
-Am auzit de la Corina, ca afara i s-a cantat la o fata un cantec scris de un baiat,si ca mai era acolo si presupusu iubit,si s-au luat la bataie, si au intrebat-o pe cine alege si fraiera a plecat.Iti vine sa crezi??
Auzind astea Francesca,inchide telefonu fara sa mai zica ceva,il arunca ,incat i se sparse ecranul si se puse pe banca din apropiere si incepu sa planga,mai ceva ca inainte.Simtea cum inima parca se rupe si striga dupa ajutor.Nu observa faptu ca lumea se uita la ea.Statea pe banca si se uita in gol,cand telefonu ii suna:era Joseph.Voia sa ii raspunda,sa il cheme,sa il stranga in brate dar ceva o oprii.Stia ca o va intreba pe cine a ales,si a preferat sa inchida.Gandindu-se ca e tarziu si poate parintii ei isi faceau griji pentru ea,incepu sa mearga acasa,cu pasi marunti.Ajunsa acasa mama ei incepe sa o certe:
-Unde ai fost azi ??ca la scoala sigur nu ai fost.
-Mama...
-Te credeam fata serioasa in ce priveste mersul la scoala.
-Am fost la scoala dar...
-Si ce ai facut cu telefonul??
-Pai...pot sa vorbesc si eu??
-Te ascult.
-In sfarsit!zise ea pe un ton sarcastic,dar in momentul urmator, se trezii cu o palma peste fata.Nu mai zise nimic si fugi in camera sa.Tatal Francescai care era si el prezent, ii spuse Adrianei:
-Serios??tu nu ai vazut ca a plans?ca ceva s-a intamplat??o stiu pe Francesca,si nu pleca asa ,fara sa aiba motiv.
Mama ei nu mai zise nimic,John avea dreptate.Francesca intra in camera,si se puse langa pat,unde avea o poza,dar nu se vedea bine deoarece era rupta.Dar se desulsea, ca era de la sanctuary, alaturi de altii copii,in special Maria care o tinea in brate.Mereu se uita la poza aceea cand era suparata.Maria ii era ca o sora pentru ea,cat timp fusese acolo,si simtea ceva special cand vorbea de ea sau cu ea.Cand auzi usa,o baga intr-o cutie si se uita cine intra.Era tatal sau.
-Francesca esti bine??
Doar se ridica si il imbratisa pe tatal sau,dupa care ii zise ca nu este deloc bine.
-Dar ce s-a intamplat??De ce ai plecat de la scoala??si telefonul??
Incet incet,se apuca si ii povesti tatalui tot,care cu calm si blandete ii zise:
-Sa stii ca in viata de probleme nu se fuge.Incerci sa gasesti o rezolvare,mereu.Joseph te-a sunst si i-ai inchis,esti lasa.Nu ai avut curaj sa raspunzi,si sa ii zici ce ai avut de zis.Crezi ca e bine??
-Si ce ai vrea sa ii zic??
-Adevarul gol-golut.
-Asta e problema,nu stiu care este acela.
-Francesca asculta bine la ce iti voi spune acum.Noi nu prea vorbeam inainte,si te-am vazut suparata cand am plecat la nunta,iar in momentul in care ai reinceput sa vorbesti cu Joseph,ai fost mai fericita ca oricand,ceea ce inseamna ceva.Ai redevenit fetita mica,care atunci cand primea dulciuri era la fel de fericita.Eu zic sa te gandesti la asta.Dupa care iesii din camera,lasand-o pe ganduri.
Se baga in pat,si incepu sa se gandeasca la ce ii zisese tatal sau,la cat de fericita a fost,si cat de mult il iubeste pe "fraieru, ala.In timp ce se gandea ,simti cum ii vine somnul si se gandii sa ii scrie la Joseph ca el este alegerea ei.Incepe sa scrie mesajul,dar nu mai apuca sa il si trimita deoarece adoarme.