Dragoste la prima vedere

Ziua nuntii.

Ma trezisem devreme. De data aceasta cu un motiv. Mi-am făcut rutina de dimineață și le-am invitat pe fete cu mine sa-mi aleg rochia de mireasa. Cred am cotrobăi peste 10 magazine în căutarea unei rochii. La colțul străzii, în geamul magazinului am văzut o rochie frumoasa pe un manechin la fel de frumos. Rochia era simpla cu un voal alb de mătase. Am intrat cu fetele în magazin. I-am cerut vânzătoarei să-mi aducă rochia ca sa o probez. Cand mi-a adus-o, am plecat cu rochia în cabina. Am ieșit din cabina. Privirile erau fixate pe mine.
Anne :Ce superba ești!
Eu :Mersi!
Lidia :Surioara, rochia iti vine de minune! Este speciala pentru o fata speciala! Și aceea ești chiar tu!
Eu :Ma faci sa roșesc!
Lidia :Așa și trebe!
Eu :Bine, hai ca o cumpăr!
M-am întors în cabina. Am dat jos rochia de pe mine și m-am îmbrăcat cu hainele mele. Am ieșit din cabina și m-am îndreptat spre casa de marcat. Vânzătoarea mi - a împachetat rochia și mi - a aruncat un zâmbet cald. Ii răspund cu același gest frumos.
Eu :Cat face?
Vânzătoarea :Nu face nimic. Consider-o din partea casei!
Eu :Oh, nu. Nu pot sa accept aceasta rochie fără să o plătesc!
Anne :Haide, Lucy, ia-o și hai.
Eu :Oh, bine. Mulțumesc pentru gestul acordat!
Vânzătoarea :Nu, eu îți mulțumesc ca ai cumpărat de la noi!
I-au rochia și ma îndrept spre casa.

**
Era dimineață. Alehandro ma aștepta jos. Eu coborasem cu pași mărunți. Toata lumea ma studia din cap pana în picioarele. Mi-e nu îmi pasa, eram fericita ca in sfarsit am sa devin soția lui Alehandro. Alehandro m-a luat de mână și m-a dus la altar. Judecătorul își termina de făcut slujba, iar în cele din urma șopti:
Judecătorul :Puteti săruta mireasa !
Fără sa mai stea pe gânduri, Alehandro ma sărută flamand. Cand ne despărțim din sărut, Alehandro îmi șoptește:
Alehandro :Nu pot sa cred ca vrei a mea!
Eu :Nici eu nu pot sa cred ca sunt a ta! Mai făcut cea mai fericită!
Alehandro :Și tu m-ai făcut cel mai fericit!, îmi spune și sare la gatul meu sa ma sărute.
Venise timpul sa arunc buchetul. Cea care a prins buchetul a fost chiar Lidia. Ea era domnișoara de onoare.

**
Sunt în drum cu Alehandro spre Paris. Acolo ne vom petrece luna de miere. O luna întreaga doar noi doi... singuri. Decand am așteptat momentul asta. Am coborât din avion. Am ajuns la hotelul unde eram cazați. Alehandro s-a gândit la toate. Am intrat în camera de hotel. Era un spațiu mare, încăpător pot zice cu un tapet negru și bineînțeles parul era cu apa.
Alehandro :Iti place camera, iubit-o?
Eu :Da normal!Te-ai gândit la toate! Te iubesc!
Alehandro :Și eu!, ma prinde de talie și ma sărută apăsat.
Peste un timp ajung în pat și el peste mine. A depus săruturi mici pe gatul meu. Mi-a dat jos breteaua de la sutien sărutându-mi gatul.

**
Trecuseră repede doua luni. Macar am avut ocazia sa nasc la Paris. Am ajuns acasă. Era deja seara. Toata casa dormea. Dimineață, am dus-o pe Emily la grădiniță. Emily este o fata de 5 anișori, par blond și ochii albaștri. Seama leit cu mine. Cand i-am pregătit micul dejun, Alehandro venise și el sa își i-a un fruct sa mănânce.
Alehandro :Ce fac fetele mele?, spune el și ne sărută pe obraz.
Eu :I-am pregătit micul dejun și acum o duc la grădiniță, tu ce faci?
Alehandro :Am venit sa mănânc și eu ceva! Vezi ca mai târziu ma duc eu sa o iau!
Eu :Bine, mersi mult! Te iubesc!
Alehandro :Iubit-o și eu te iubesc! Acum, hai duceți-vă ca întârziați, spune și ne sărută pe amândouă.
Se făcuse deja după - amiază. Timpul trecuse repede. Deodată intra pe ușă Alehandro cu fata.
Eu :Draga me, cum a fost azi la gradi?
Emily : A fost bine mami. Am ras și ne-am jucat.
Eu :Ma bucur ca ți-a plăcut!, spun și o să-ți ușor pe frunte.
Seara dădu năvală peste noi. Am mai stat noi ce am stat, după care m-am dus să - i citesc lui Emily o poveste înainte sa adoarmă. Ii citeam cartea pe care o citeam și eu când eram de vârstă ei și care îmi plăcea chiar și acum. Cartea se numea "Albă-ca-Zapada și ce 7 pitici. Este o carte destul de frumoasa cu personaje fantastice și totuși destul de reale. Cand am ajuns pe la jumătatea povestii, Emily dormea dusa. Atunci am închis cartea, am sărutat-o ușor pe frunte și am ieșit încet pe usa ca nu cumva sa o trezesc.
*****************************************
Și iată încă un capitol reușit. Acesta a fost ultimul capitol din aceasta carte minunata. Sper sa va placa și capitolul acesta. Apropo, vreau sa mulțumesc ca am ajuns împreună la 1,5k de vizualizări. Va pup și va iubesc ❤

Xoxo Mada