❤ Forever young ❤

#10. Marele strigăt după ajutor.

-Aici e.
-Vechiul depozit?
-Da.

Mona se cutremură la vederea uriașei clădiri din metal ruginite de vreme.

Totul se întâmpla atât de repede.....Din cauza ei Bliss era în pericol. Din cauza unei petreceri afurisite...

Îi venea să plângă.

Ar fi vrut să nu îi atingă faţa acelui retardat nebun care răpea suflete inocente. Ar fi vrut să nu.l sărute ca apoi să bea un pahar de bere deoarece acceptase provocarea. Nu ar fi vrut să îl cunoască deloc.

Afundată în gânduri şi regrete, uită pe ce lume se află. Până când o scutură Chris de.a binelea.

-Mona! Ce e cu tine? Te comporți ciudat..

-Ce? Eu? Pff ... Mă comport super normal.

Chris ridică din sprâncene supărat. El știa ca Mona nu e in apele ei dar acum se gândea la Bliss.

-Hai să mergem,adaugă el, scoțând din torpedou un briceag.

Mona îi ascultă ordinele. Se furișară după câteva cutii de lemn uriașe.
După cum bănuia, acolo nu era nici urmă de semnal.

Chris o luă înainte și deschise ușa laterală a depozitului. Doar nu aveau să-și facă marea intrare pe ușa principală. :)

Înăuntru mirosea a putred. Prin găurile din pereți se zăreau mici raze de lumină pe podeaua plină de mizerii lăsate acolo de ani de zile.

Mona se gândi cum un astfel de neisprăvit a putut sa găsească acel loc si mai ales sa o aducă pe cea mai buna prietena a ei într.o încăpere a groazei. Idiotul ăla nu știe ca lui Bliss îi plac mall-urile? N-ai ce să-i faci...

-Nate vrea să ne jucăm de-a va-ți-ascunselea? șopti Mona frustrată.

-Nu știu.. Dar deja mă calcă pe nervi.

Atunci Chris înaintă in mijlocul depozitului cu mâinile in buzunare.

-Băiete, nu am idee ce ai făcut cu iubita mea, dar îți jur că o iei pe coajă dacă te-ai atins de ea.

Dar nu primi nici un răspuns.

Lângă scările care abia se mai țineau, Chris o zări pe Bliss legată de un scaun plângând.
Copleșit de emoții, se aruncă la picioarele ei fără a se fi gândit că era o capcană.

Hei, hei
Cineva s-a întors după nici-eu-nu-mai-știu-cât-timp
Adică scriitoarea din mine :))

Sper să vă placă, căci regretele nu prea mai au rost acum.

^.^