❤ Forever young ❤

#30 Îngeraşul

《Chris p.o.v.》

Am căutat în tot cartierul. De la cea mai apropiată stradă până la cea mai îndepărtată. Am întrebat la fiecare casă dacă au văzut măcar pe cineva la ora asta târzie. Toti au clătinat din cap în semn că nu. Nimeni nu a văzut-o pe Mona. Nimănui nu i-a păsat. Am plecat spre pădure. Poliția trebuia să ajungă in orice clipă să ne ajute. Mulțumim D-nă Juliette! Sunteti o bătrânică mult mai îngrijorată decât toată populația lumii la un loc.

L-am zărit după ceva timp pe Charlie fugind de un uriaș ciudat şi plin de mușchi. Domnul Carter, care a fost cu mine tot timpul ăsta, i-a sărit in față tipului musculos şi îi dădu un pumn de îi sări muştarul. Charlie mă salută scurt, fericit să ne vadă. Nu înțeleg de ce s-a oprit din drum pentru ciudații ăştia.

Tot ce ştiu după a fost că mi-am încasat şi eu un pumn din senin.

- Hoo mă, eu n-am făcut nimic! strig iritat.

-E beat, spuse Charlie apărându-mă de un alt pumn.

După alți pumni împărțiți la matahale, dăm bir cu fugiții care încotro.

Mă tot gândesc la cele întâmplate în timp ce alerg până începe să mă doară într-o parte. Prea multe evenimente intr-un timp atât de scurt! Cum s-a ajuns la asta? Nate nu poate să se răzbune în felul ăsta! Dar.. se pare că poate. Daca eram în locul lui mai bine o făceam geloasa cu altă fată sau o tachinam in modul ăla nu prea răutăcios. Dar el? Preferă să îi răpească prietena şi să o împuște, că aşa cucerești o fată în zilele noaste! Ca un geniu! Şi judecând după aparențe, l-aş fi văzut făcând curte unei fete deschizându-i uşa şi ieșind el repede, lasând-o cu buza umflată pe biata fată.

Deodată mă gândesc la Bliss şi încetinesc în mijlocul pădurii. Cât de prost să fiu să uit de ea? În timpul ăsta trebuia să mă asigur ca ea şi mama ei sunt bine. Ah, la naiba! Caut în buzunare telefonul. O sun şi nu răspunde. O mai sun a doua oară şi tot nimic. Îi trimit un mesaj. Aștept 5 minute. Mai astept inca 5. Ok.. deja încep să intru in panică. Mă calmez imediat ca să nu fac o criză . Îmi continui drumul până ajung la o cabană drăguță. Ce loc minunat! As putea să o aduc pe Bliss aici la un picnic. Când se va sfârși totul şi se presupune că ar trebui să fim nişte adolescenți normali.
Gândurile mele iar zboară ca ciorile şi râcâie disperate. Telefonul bâzâie in buzunar şi astfel sunt salvat de... mine. Şi memoriile mele. Era un mesaj de la Bliss:

"Bună Chris. Suntem bine. Bliss a adormit. Sunt mama ei. Am petrecut timp valoros ca între mamă şi fiică. Nu îți face griji. Te anunț daca e vreo urgență.
Sper să o găsiți repede pe Mona. Nu ştiu cât mă mai ține psihicul ."

Am recitit ultima propoziție încă odată şi atunci mi-am dat seama cât îi afectează pe cei din jur aceste momente. Ce egoist sunt! Credeam că sunt buricul pământului şi numai noi suferim!

Aud nişte țipete şi girofarele inundă întunericul. Desi sunt departe de acțiune, ştiu că pentru cineva s-a terminat aventura.

《Charlie's p.o.v》

Aproape s-a terminat. Poliția i-a arestat pe Shayna si banda ei. Am cale liberă să o găsesc pe Mona. Şi am senzația că a fost complice şi mâna lui Nate . Ajung lângă lac. Pe ponton zăresc un inel bine cunoscut. Mă aplec şi îl privesc la lumina lunii. Un diamant turcoaz. Un fleac pe care îl purta Mona peste tot. Gândurile negative mă înnebunesc şi îmi dau seama că nu visez. Îmi dau jos hanoracul şi papucii. Sar în apa rece ca gheața şi prind curaj când simt ca am prins pe cineva de mână. Deschid ochii şi o prind si de cealalta mana.

E Mona.

Ajung la suprafață cu respirația tăiată din cauza apei reci.

O strâng în brațe şi o aşez în poalele mele. Îmi ia câteva secunde să îmi dau seama cat de gravă e situația şi că nu respiră. Îi strâng mâinile cât pot de tare şi mă apropii ușor de buzele ei. Trebuie să-i fac respirație gură la gură până ne găsește cineva. Nu vreau să o pierd acum când ştiu clar că simte ceva pentru mine. Altfel, de ce s-ar fi ajuns aici? Ce poate face dragostea, gelozia dar mai ales ura!
Buzele ei sunt atât de moi, nici nu îmi dau seama când m-am desprins de realitate până nu apare Chris lângă mine.

-Charlie! Ce dracu' faci acolo?

Tresar şi din instinct vreau sa sar în picioare să mă apăr. Dar Chris e mai rapid şi se apropie de mine să vada ce face un imbecil ca mine la ora asta. Când vede chipul palid al Monei, îi pică fața. Îşi pune mâinile în cap, cu o expresie indescifrabilă pe chip.

-Săriți, săriți! strigă el disperat, fugind în direcția din care venise. Au găsit-o pe Mona!

O acopar pe Mona cu hanoracul meu, mă încalț şi pornesc cu ea spre ajutoare. Va trebui sa fiu îngeraşul ei la noapte. Sau, de fapt... pentru totdeauna.