❤ Forever young ❤

#22 Amintiri neplăcute

Bliss p.o.v.

Ugh! Stomacul meu... Nu am mai simțit atâta durere de când am concurat la maratonul de mâncat bezele. Și a fost oribil. Dar acum e și mai oribil. Capul mi se învârte și mă dor brațele. Privirea îmi e puțin încețoșată. Un flashback îngrozitor îmi provoacă amețeli. Eu ce-am pățit de fapt? Închid ochii și încerc să-mi amintesc.

Eram legată de scaun. Un scotch îmi acoperea gura iar lacrimile îmi șiroiau pe obraji de frică. Aud vag o discuție între Nate, Chris și Mona.
O grămadă de bărbați mascați erau la pământ și gemeau de durere. Nate urla la Mona, Chris urla la Nate, iar adevărul ieși la iveală. Mona îl plăcea pe Chris. Încălcase promisiunea făcută. Cum mai puteam avea acum încredere în ea? Mă trădase. Apoi Nate scoase pistolul din jachetă iar glonțul zbură drept în mine, ocolindu-i pe Mona și Chris la limită (...).

Deschid ochii, dezprinzându-mă de amintirea ce mi-a marcat primul an de liceu, chiar viața.

Dar alt flashback îmi vine în minte. Și mă bagă în sperieți:

Sunt pe patul de spital. Ușa se deschide iar Nate intră cu o privire perversă. Se apropie de mine. Avea în mână o seringă soioasă. Din buzunar scoate o sticluță cu un lichid colorat.
Extrage cu seringa lichidul și îl înfinge în brațul meu. Stau neputincioasă fără să mă zbat, acceptând durerea. Apoi, intră Emma, îi șoptește ceva, apoi se uită la mine cu o față surprinsă. Mai șoptește ceva apoi adorm.

Dar azi m-am trezit, chiar dacă va trebui să fac un lung tratament de recuperare. Vreau pe cineva lângă mine 24 de ore din 24. Nu voi rezista singură.

Privesc în jur și văd o mulțime de flori și ursuleți. Cel mare triumfa lângă pat, rezemat de noptieră. Era un panda. Preferatul meu. Cu siguranță de la Chris.

Îmi întind brațele amorțite în aer și mâna îmi aterizează peste telefonul meu.

Aveam un mesaj primit de la Mona. În timp ce citeam fiecare cuvânt cu atenție, îmi dădeau lacrimile. Oricât de supărată sunt pe ea, tot vreau să o strâng în brațe.

I-a păsat câtuși de puțin de mine, chiar dacă m-a rănit.

Chris se întoarce cu o asistentă drăguță pe care nu am mai văzut-o niciodată.

-Doctorul va veni imediat. Domnule, vă rog să așteptați pe hol, spune asistenta întorcându-se spre Chris.

El aprobă din cap, se scuză și ieși.

Asistenta răscolea într-un dulăpior. Eu admiram pereții. Întâplător, ochii mi se opresc asupra unui calendar.

Azi este Ajunul Crăciunului? Gândesc surprinsă.

-Ăăăm... Mă scuzați? În ce dată suntem azi? întrebă Bliss.

-Suntem în 24 decembrie. Crăciun fericit, spune asistenta în timp ce își trăgea niște mănuși chirurgicale în mâini.

Știu că este mijlocul verii dar așa s-a nimerit. Ups!