❤ Forever young ❤

#23 Mona are emoții!

Charlie's p.o.v

E așa de minunată Mona! Nu-mi vine să cred că am ieșit cu ea la o întâlnire. Îți bați joc de mine?! În ultimele trei luni abia puteam să o privesc de timid ce eram! Oh, mulțumesc Chris! Ești genial, man!

Părul ei blond lăsat pe spate în bătaia vântului, ochii ăia albaștri al naibii de strălucitori, pielea fină, micile gropițe abia apărute în obraji probabil de la atâta plâns. Nu pot descrie o fată mai perfectă ca ea. E timidă, dar e drăgălașă. Ne potrivim perfect.

Îmi plăcea felul în care își prindea părul în coadă și mesteca gumă. Era... Uau.

Ar trebui să abandonez cercul de prieteni pe care îl am. Presupun că o sperie pe Mona. Am ajuns acolo doar pentru că m-a convins frate-miu. Dar deja m-am săturat de needucații ăia!

Prefer să stau cu puștii din cartier și să-i mai învăț câte ceva din break dance. Mă simt în largul meu cu ei.

O privesc cum își pune patinele. Se chinuia puțin. M-am gândit să o ajut. Ea zâmbi recunoscăoare iar eu îi închei patinele.
-Mulțumesc, de aici mă descurc, zise ea.

-Ia-mă de mână dacă ți-e frică, îi spun întinzându-i mâna.

-Sunt bine, serios, răspunse ea căzând în fund.

O prind la fix. Și roșește. Apoi cad și eu. Apoi râdem amândoi.

***

Mona's p.o.v.

După câteva ore bune în care patinez împreună cu Charlie, mă așez pe o bancă, iar el lângă mine. Vreau să merg după aceea la Bliss, să văd dacă e mai bine.

Nu-mi pot scoate din cap toată tărășenia asta cu Nate nici măcar în Ajunul Crăciunului. Uf! Nu când știu că nesuferitul e liber și probabil plănuiește să ne facă nouă zile fripte. Chris se tot pregătește pentru "Răzbunarea fatală", dar eu nu văd să facă ceva. Hm!

Doar că... Mai este ceva ce mă frământă. Legat de Charlie. Dacă este doar un tip căruia nu-i pasă de mine și doar se preface că așa are el chef? Sau poate flirtează cu mine ca să se împace cu Shayna... Ok, mă preocupă tatuajul lui. E ciudat? O să-l întreb... Cred!

-Charlie...?

-Da?

-Nu știu cum să spun asta...

-Ești bine? întrebă el îngrijorat.

-Da, doar că...

Am inpresia că nu e momentul potrivit.
Încerc să-mi ascund tremuratul din voce dar se răspândește în mâini.

Telefonul îmi vibră în buzunar.

-S..scuze mă sună Chris.

Charlie aprobă din cap cu privirea în pământ.

-Chris? Poftim?! Nu, spune-mi acum! Mi-e teamă... Bine, o să îi spun.

Mă uit cu coada ochiului la Charlie.

Sar de pe bancă desculță și alerg spre fântâna arteziană din centrul parcului. Charlie se uita la mine dezorientat, neînțelegând ce se petrece.

-Mona! Așteaptă! Unde pleci? Mai ales, desculță?!

Îmi aplec capul spre picioarele mele puțin prăfuite. Charlie se apropie de mine.

-Vrei să-mi spui ce se petrece? întrebă frustrat.

Oftez scurt și mă încalț.

Mă privește atent, orice mișcare pe care o fac o absoarbe ca pe oxigen. De ce mi-e teamă să vorbesc cu el? Să-i spun ce se petrece înăuntrul meu? Pentru că abia l-ai cunoscut prostuțo!

-Bine, ăăă... Chris a zis să merg la spital fiindcă are o, ăăm, un fel de surpriză pentru mine. Și mi-a zis să... Te iau și pe tine.

-Oh, asta era? De ce nu mi-ai zis de la început fără să te panichezi atât?

-Um, nu contează, hai să mergem, spun prinzându-l de mână.

Ei bine, cred că o să regret gestul ăsta întreaga mea viață.

Mă retrag, lăsând roșeața din obraji să se observe considerabil. Monica Abbs Carter, mai fraieră de atât nu poți să fii?

Charlie mă crede o tâmpită acum, sunt sigură.

Mă trezesc cu mâna lui pe umărul meu. În tot acest timp am stat cu privirea ațintită în pământ și nu am avut cum să-i văd zâmbetul blând care mi-l oferea în semn de înțelegere.

-Totul va fi bine, spuse el, realizând că mă gândesc și la Bliss.

Mă ia de după umeri și mă conduce spre ieșirea din parc.

My unbiological sister, I miss you!