❤ Forever young ❤

#19 Hello hell

Mona's p.o.v.

Au trecut trei zile de când am aflat vestea pe care o așteptam de foarte mult timp. Starea mea sufletească s-a schimbat de prea multe ori în tot acest timp. Simt că și răceala începe să dispară încetul -cu- încetul mulțumită medicamentelor pe care mi le-a cumpărat Chris. Probabil că mama lui a fost medic înainte să...

Îmi învârt capul pentru a alunga acest gând iar privirea mi se oprește asupra ultimei clătite din faruria așezată pe măsuță. Mă întind spre ea, dar mă opresc.

Telefonul îmi vibră scurt în buzunar fix în acel moment.

Îl deschid imediat și citesc mesajul:

"Bună Mona! Probabil te simți mai bine, deci m-am gândit că vrei să faci cunoștință cu cineva. Te așteaptă jos."

- Chris -

Mai citesc de trei ori mesajul ca să fiu sigură.

Oare se referea la Bliss? Sau la ciocolată?

"Toate la timpul lor. " îmi veni vocea lui Chris în minte.

Mă ridic grăbită și mă opresc în fața oglinzii. Pijamale cu ursuleți Koala și papucei cu iepurași.

Pufăi exasperată când îmi văd părul nepieptănat.

" Să mai aștepte jumătate de oră " îi scriu lui Chris.

"Mona! Grăbește-te, ce naiba!"

***

Mai verific pentru ultima oară cearcănele din jurul ochilor în oglindă. Ținuta mea este simplă. Blugi comozi, tricou nu - prea - decoltat și teniși.

Off, mă simt așa ciudat...
Vai, parcă aș merge la o întâlnire cu un pește!

Deschid ușa căminului. Nimeni pe hol. Mă îndrept calmă spre ieșirea principală, încercând să alung sentimentul de parcă aș fi urmărită.

Se auzi un foșnet între plantele decorative. Sper că nu o să avem probleme cu șoarecii.

Deschid și ușa principală. Nimeni nicăieri. Doar câțiva copii care dansau break-dance. Un casetofon derula melodia iar în fața lor un băiat cam de vârsta mea le arăta mișcările spectaculoase.

Băiatul mă privi chiar la sfârșitul melodiei și zâmbetul de pe față i se transformă într-o uimire continuă.

***

Chris p.o.v.

-Christian! Mai ia o pauză băiete!

Gâfâi și las halterele jos. Mușchii mei nu erau frânți, de ce mă oprește tipul ăsta?

-Ridici halterele alea de vreo două ore. Ia o pauză. Or să te omoare mușchii ăia mai târziu.

Îmi aruncă un prosop iar eu îmi șterg fața.

-Vrei un fum? Mă întrebă el întinzându-mi țigara deja începută.

-Nu mulțumesc, trebuie să mă pregătesc mai bine, răspund gâfâind.

- Să te pregătești pentru ce?

- Răzbunarea fatală.

-Ah, ești în echipa de fotbal? întrebă răzând.

Râdea tot mai tare.
Îmi venea să-l bat ca pe un sac de box. Ce fel de instructor e?

-Băgami-a... Nu! Cred că mă duc acasă.

- Bine, atunci...Baftă! îmi zice el plecând afară să își fumeze țigara.

Încuviințez fals. Încă nu l-am găsit pe Nate, dar îl simt aproape. Poate că e chiar aici. Abia aștept să atac ca o felină sălbatică. Dar până atunci, aștept.