❤ Forever young ❤

#27 Cadoul

《 Mona's p.o.v. 》

Alerg prin tufișuri încercând să ignor zgârieturile proaspete de pe mâini şi picioare. Ocolesc câțiva bolovani şi sar peste un butuc.

Ce naiba faci Abbs? Nu eşti deloc în toate mințile. Toate astea pentru Charlie? Recunoaşte odată că îți place! Oricum ştie deja toată lumea. Inclusiv el. Te comporți iar ca o pisăloagă, aşa ai făcut toată seara. E trecut de miezul nopții dar nu îți pasă că ceilalți probabil sunt îngrijorați.

Mă opresc lână un copac gâfâind. Mă uit în jur şi văd doar copaci luminați slab de razele lunii.

Cum am ajuns în pădure? O Doamne, o Doamne! Dacă mă găseşte Nate? M-am pierdut de una singură fără apă şi mâncare tot restul vieții! Oh, stai, am mâncat toată seara ca o disperată, nu cred că voi muri de foame prea curând.

Încerc să inspir şi să expir. Întunricul îți afectează creierul Abbs. Ignoră.

Îmi îndrept spatele şi caut un reper pentru a mă întoarce acasă la Bliss să-mi cer scuze pentru comportamentul meu aiurit. Inutil. Numai copacii şi umbrele lor care duceau către o...apă! Desigur, lacul! Unde eu şi Bliss ne jucam cu pietricele în copilărie. La aruncam în apă iar dacă țopăiau, ni se împlinea o dorință. Zâmbesc aducându-mi aminte de acele momente frumoase.

Mă apropii de lacul întunecat şi mă așez la marginea lui. Îmi pun cea mai idioată dorință - ca teatrul meu din această seară să nu se fi intâmplat - şi arunc o pietricică în apă. Aceasta nu țopăi.

Încă mai crezi în aşa ceva Abbs? Nu fii naivă. Nu mai ai 8 ani.

Îmi trag o palmă peste față iar când mă uit la mână văd sânge. Intru în panică şi mai verific obrazul drept, să fiu sigură că nu sângerează . Dar mă înşelasem. Palma îmi era roşie. Mă spăl repede pe mâini şi pe față cu apa din lac. Imediat simt usturimea în rană. Of, ştiam eu că nu trebuie să ignor acele zgârieturi pe care le-am simțit mai înainte.

Oftez şi îmi rețin lacrimile. Am găsit lacul, dar nu şi drumul înapoi. Nu am mai fost de mult aici, normal că am uitat.

Mai petrec câteva minute lângă lac stând ghem şi cântând în şoaptă.

Imediat ce mă opresc din cântat aud nişte paşi grăbiți în jur. Mă ascund în spatele unor trestii tremurând.

Ți-e frică Abbs? Nu mai ştii ce să faci? Nu intra în panică dragă, vei fi bine şi în mormânt.

***

《 Bliss p.o.v.》

-Am găsit o cheie! strig alergând către baie.

Chris se dă la o parte să descui uşa. Între timp apar şi părinții mei.

-Ce s-a întâmplat, am auzit țipete, spune mama speriată.

-Mona s-a încuiat în baie şi nu mai vrea să iasă! spun încă trăgând şi răsucind cheia în broasca uşii.

-Dar ce i-ați spus atât de grav? întrebă tata.

Acum eu, Chris şi Charlie ne priveam stânjeniți. Părinții mei nu au insistat. Am reuşit să descui uşa, iar când am intrat am țipat cât m-au ținut plămânii.

-Monaaa! strigă Charlie fugind la geam şi privind în jos.

Mama îşi puse mâna la gură şi se lăsă pe vine.

Eu clipesc nevenidnu-mi să cred că Mona a sărit tocmai a la etajul întâi.

-A legat toate prosoapele din baie şi a coborât cu ele! anunță Chris uitându-se şi el pe fereastră.

Întunericul făcea ca prosopele
să fluture straniu în bătaia vântului.

La naiba, de ce a reacționat aşa? Unde s-a dus? E deja târziu! Aah, e numai vina mea.

-Hei, mă duc cu Charlie şi tatăl tău să vedem dacă e prin împrejurimi, spune Chris atrăgându-mi atenția.

-Vin şi eu cu voi, zic hotărâtă.

-Bliss, nu, nu vreau să pățeşti ceva, rămâi acasă cu mama ta. E cel mai bine.

Mă prinse de mână şi mă privi rugător. Nu pot să nu ignor privirea aia...

-Dar...

-Are dreptate scumpo, mă întrerupe mama.

-Vom fi bine, mă asigură Charlie văzându-mă acum şi mai neliniştită.

Oftez, iar băieții pleacă. Mama mă ia pe după umeri, mă sărută pe frunte şi mă conduce afară spunându-mi:

-Vino, vreau să-ți dau ceva.

            ***

O urmez pe mama în dormitorul ei. Din dulap scoate o cutie mare împachetată cu o fundă de catifea roşie. Îmi întinde cadoul cu un zâmbet strâmb.

-Sper să-ți placă.

Cuvintele ei mă desprind de cuvintele scrise pe pachet: "Aşa cum stelele nu pot lumina fără întuneric, nici noi nu putem trăi fără tine."

Înăuntru erau  confetti colorate de diferite mărimi şi forme. Am băgat mâna în fundul cutiei şi am găsit un colaj cu poze cu mine şi părinții mei. Într-una din poza apare şi sora mea Bee. Ne... păruiam în poza aceea?

Mai dau şi peste câteva pocnitori şi artificii.  De când eram mică, de revelion lansam artificiile şi pocnitorile de pe acoperişul casei. E o tradiție veche şi nebună din familia mea dar o iubesc. La fundul cutiei găsesc într-o pungă de nailon câteva bluzițe de Crăciun cu diferite citate drăguțe. Nişte botine de la Pull and Bear negre cu ținte mă fac să plâng.

Sar în brațele mamei şi îi spun:

-Mulțumesc mamă. Te iubesc. Dar, oricum, să vă am aproape e cel mai bun cadou pe care îl pot avea.

Mă desprinde din îmbrățisare şi mă sărută din nou pe frunte.

-Şi eu te iubesc scumpo.

-Dar... de unde ai ştiut că îmi plac botinele astea? întreb ridicând o sprânceană.

Mama oftează şi mă ia de mâini. Nu ştiu de ce, dar simțeam că răspunsul ei mă va speria.

-Când... erai în comă, începu ea, vorbeai... dar... Nu erai trează. Şi mi-ai zis că ai vrea să mergi cu Mona să îți iei acele botine. Şi....

O opresc îmbrățișând-o. Ea lasă o lacrimă pe umărul meu. Şi eu fac la fel.

-Băieții se vor întoarce cu Mona teafără, nu-ți face griji, îmi aminti mama.

Of, cum am putut să uit de ea? Intru în panică dar încerc să mă calmez. Mă prăbuşesc în pat gânditoare.

Sunt sigură că te vei întoarce, simt asta! ❤

OMG! Vă mulțumesc pentru cele peste 1.000 de view-uri!!! 👀 Sunteți grozavi!! Ly! 💟