❤ Forever young ❤

#21 Wake up, bitch!

Chris p.o.v.

Intru grăbit în spitalul unde este internată Bliss. Nu am mai fost la ea de ieri, poate mai aflu vești. Îmi strecor capul în încăpere.  Liniște totală. Idioții ăștia de asistenți nu știu să tragă nici o draperie să aibă și pacientul puțină lumină.

Îmi las bagajele lângă pat și apuc draperiile. O lumină orbitoare se revarsă în salon.

Îmi trag scaunul și mă așez lângă Bliss. O privesc câteva secunde în tăcere. Îi ating mâna delicată. Off, Mi-e dor să o strâng în brațe, să o fac să râdă fix când bea un milkshake sau să îmi spună că mi-a rămas ciocolată pe la colțul gurii doar ca să mă sărute.

Îmi lipsește.
Totul.

Când se va termina toată povestea asta? Mi-ar plăcea să fiu prințul din  Frumoasa Adormită .

Nu mă pot abține. O ridic și o îmbrățișez foarte strâns.

-Mi-e dor de tine, Bliss...

Aud un tușit iar sora mea vitregă Emma apare în fața ușii mestecând gumă. Din nou.

-Tu ce cauți aici? întreb încruntându-mă la ea.
O las ușor pe Bliss și mă ridic cu mâinile încrucișate la piept.

-Eh, zice ea teatral, am vrut să văd ce face cumnata mea. Mi-a fost dor să o văd mișunând prin viața mea și mai ales să o văd cum își pune ghearele alea pe tine, continuă ea printre dinți.

-Nu te cred. Hai, valea de-aici! îi zic scuturând din mână ca să plece.

Ea își dă părul pe spate și iese pe ușă cu un mers țanțoș și enervant.

Din poșeta ei scârbos de pinkie cade o seringă nefolosită. O suspectez puțin până să-mi dau seama că e mână în mână cu Nate.

-Chris...
Mă întorc rapid spre vocea gingașă care se auzi din spatele meu.

Bliss își deschide ochii și privirea ei îmi străpunge inima. Agonie. Durere. Suferință. Apoi am văzut și un licăr de speranță.

Ochii ei albaștri au prins o nuanță mai deschisă. E chiar drăgălașă.

-Chris.. șoptește ea zâmbind. Credeam că o să mor.

Fața mea a prins o nuanță colorată. Eram copleșit de uimire. Nici nu știam cum să reacționez.

O îmbrățișez din nou, ca să nu mai spună prostii.
Urăsc când face așa.

Își înfinge unghiile în spatele meu apoi îmi dădu drumul.

-Mă duc să anunț asistenta, spun mândru.

-Stai! Nu pleca! spune Bliss prinzându-mă de mână. Mai rămâi. Christian, mi-e frică...

Christian!?! Nu mi-a rostit numele întreg în viața ei. E cu adevărat speriată.

-Să nu-ți fie! Ai încredere, te rog.

-Bine...

-Întinde-te, mă duc să chem asistenta, repet sărind în sus.

Înainte să închid ușa, mai arunc o privire spre Bliss. Ea privi în jur dezorientată apoi se întinse.

În timp ce fugeam grăbit către asistenta ei, realizez de ce îi era frică lui Bliss. Răpitorul ei, fraierul de Nate, a făcut-o să cedeze psihic. Mai mult ca sigur n-o să vrea să iasă singură din casă după câte i s-au întâmplat.

Mai rămâne doar să o anunț pe Mona.