❤ Forever young ❤

#18 Clătite cu Nutella și căpșuni

Mona's p.o.v.

Mă trezesc buimăcită în patul din cămin. Afară răsărise demult soarele. Stau 3 secunde și realizez că e ora 10. Am ratat prima oră. Meh, oricum nu știu dacă mă pot ține pe picioare.

Încerc să mă dau jos din pat. Proastă idee. Mă răsucesc în aer și cad cu nasul în covorul persian de lângă pat. Am decis să rămân acolo toată dimineața, dar fix atunci a bătut cineva la ușă iar eu am sărit de-acolo amețită ca să-i deschid.

Era Chris, mai frumos ca niciodată. Avea părul aranjat, o cămașă albă, blugi negri și pantofi asortați.

Ținea în mâini o caserolă în care avea clătite cu nutella și căpșuni. Vaiii, arătau atât de bine, dar nu știu dacă stomacul meu ar vrea să primească ceva atât de delicios.

Mă privi, iar zâmbetul îi dispăru de pe față.

-Mona, te simți bine?

-Știu arăt groaznic, și nu mă simt deloc bine.

Mă târăsc cu greu până în pat. Chris mă urmă și se uită la mine trist.

-Ah, lasă, e doar o răceală, o să-mi treacă, am trecut prin dureri mai mari, spun repede gândindu-mă la Bliss.

Chris rămâne la fel de tăcut și gânditor.

-Dar tu? Ce-ai pățit? Arăți bine îmbrăcat la patru ace, apropo.

-Mulțumesc, păi, m-am gândit că te simți puțin mai bine, am vrut să luăm micul dejun împreună și să-ți dau două vești.

- Ce vești?

-Sigur ești pregătită să le asculți?

-Da, dacă sunt vești bune.

Chris ezită câteva secunde apoi zise:

-Bliss, adică doctorii au zis că Bliss, s-ar putea să ....

În momentul acela inima îmi rămase pe loc, orice răspuns fiind tragic pentru mine.

-S-ar putea să ce, Chris? Nu mai suport atâtea emoții, durere, suspans...

Lacrimile îmi curgeau pe obraji nepăsându-mi că mai am puțin și consum toată apa din mine.

-Mona! Liniștește-te puțin! zbieră Chris la mine. Doctorii au spus că Bliss s-ar putea să se trezească și să își revină complet până de Crăciun.

-Poftim??? Nu pot să cred !! Ce e asta? Sigur un miracol, spun sărind la gâtul lui Chris.

Ezită puțin apoi mă îmbrățișă.

- Și doctorii au spus la fel. Au mai zis că vor chema niște specialiști să fie siguri că s-a vindecat complet.

-Atunci hai să ... mă ridic din nou amețită dar Chris mă oprește.

-Mai întâi... spune el după ce ma așez, să îți revii și tu puțin apoi mergem la Bliss. Și la băiatul care te place.

Încuviințez apoi realizez ce a zis.

-Poftim??

Chris îmi făcu cu ochiul.

-Toate la timpul lor, Mona. Îți las aici micul dejun iar când te simți mai bine nu ezita să îl mănânci. O să te sun mai târziu să văd dacă ești mai bine.

Îmi zâmbi și plecă.
Nu am mai simțit în viața mea atâtea emoții într-un timp atât de scurt. Bliss se trezește însfârșit!! Abia aștept să o strâng în brațe... Nu-i voi mai da drumul...

Dar despre cine vorbea Chris adineauri? Băiatul care mă place?? Pe mine?? Hm...