4

54 2 0
                                    

Tocmai mergeam pe stradă cu gândul la cântecul meu. Nu știam ce aș fi putut compune.Pur și simplu îmi treceau în minte vorbele pe care le-aş fi auzit de la Trina:,, Vai de mine! Nici nu mă așteptam la ceva din partea ta! Și tu consideri asta super? Eu îl consider rahat!''.Nu aveam de gând să las asta să se întâmple.
Dintr-o dată am auzit o frână bruscă de mașină și am simțit cum un trup greu mă împinge și mă pune la pământ. Puțin rănită și amețită voiam să țip,, lasă-mă! '', dar am realizat că deasupra mea se afla băiatul acela fixându-mă cu ochii lui albaștri.

-Ești bine? Întrebă el îngrijorat

-Da, și asta datorită ție. Mulțumesc!

- Ar fi fost păcat ca o fată așa de frumoasă să moară.

M-am înroșit și am răspuns:

-Poate nu ar fi o mare pierdere!

-Bine, ai grija de tine a mai adăugat și a plecat zâmbindu-mi de la distanță. Wow!

Adolescent o dată în viațăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum