Adolescent o dată în viață

14

       Mi-am pus rochia mea roșie cu buline albe , mi-am încrețit parul și am urcat pe scenă. Atâția copii mă priveau. Atâtea perechi de ochi pe mine. Și atâtea minți gata să judece. Am tras aer adânc în piept și am salutat:

             -Bună seara! Mă numesc Ariana și am să vă cânt melodia "I hate you, I love you" de Gnash.

             Am auzit melodia pe fundal și am inceput:

           -Felling used but I'm
            Still missing you and I can't
            See the end of this
            Just wanna fell your Kiss
            Against my lips
            ........................

           Lumea asculta. Unii chiar cântau alături de mine. Era minunat. Aveam o senzație așa de plăcută, simțeam că puteam zbura. Totuși, golul din stomacul meu creștea cu fiecare notă atinsă. "Ai .Ai cântat pe scenariu fața oamenilor, Ariana! Vei reuși! Doar ai fost aleasă cu un motiv, nu?" îmi spuneam eu în gând. Din culise, James se holba la mine cu un zâmbet mare pe față. Am încercat să evit să mă gândesc la asta, dar îi simțeam privirea. Kate și Leo mă susțineau și ei. Și îmi aruncau zâmbete amicale. II iubeam pe ăstia doi, chiar dacă erau niște figuri. Dar se potriveau. Și, pe ascuns, am făcut colaje cu ei. Haha!......am fost trezită la realitate de aplauzele destinate.....mie!? Oamenilor chiar le plăcuse munca mea. Am zâmbi și le-am mulțumit, după care am mers și i-am îmbrățișat pe toți suporterii mei: Kate, Leo și James. Apoi am plecat la bar să îmi iau un suc. Am comandat un fresh de portocale și pentru prietenii mei(care nu se deranjaseră să mă însoțească) același lucru. Deci,4 fresh-uri de portocale.

               -Poftim!m-a servit chelnerul. Și, te-am auzit cântat  mai devreme. Ai o voce extraordinară!m-a complimentat el.

               -Mulțumesc!

               -Nu ai pentru ce! E adevărul.

               Simțeam cum mă înroșeam în obraji.

              -Eu trebuie să plec!

              -Mai stai!m-a rugat el și mi-a prins mâna. Atunci am simțit o a treia mână care mă elibera și am auzit vocea aceea familiară....a lui James:

              -Ce crezi că faci?

              -Mă scuzi, nu știam că ai iubit!a spus barmanul. Dar trebuia să mă aștept, la frumusețea ta,...

              -Nu am iubit!am spus și cred că am greșit când am făcut asta pentru că James a plecat imediat. Am mers după el, dar a fost atât de rapid încât s-a făcut nevăzut. Am simțit o lacrimă, apoi două,plângeam. Mă simțeam pierdută. Nu îmi puteam explica de ce sufeream pentru atât. Pentru prima dată în viață mă durea că un băiat a reacționat așa. Am plecat să îl caut deși știam că ar fi în zadar!

            După căutări fără izbândă am intrat în căbănuța mea și m-am aruncat pe pat. Am plâns până ce am adormit.

         ***

               Era deja marți. Am auzit un ciocănit la ușă și am părăsit leneș patul. Simțeam urme de lacrimi uscate pe față. Am deschis și am văzut-o pe Kate.

             -De ce nu ai răspuns la apeluri și mesaje?a întrebat.

             Am verificat telefonul și am putut vedea 5 apeluri pierdute de la ea și 10 mesaje,3apeluri de la....mama. Am sunat înapoi:

             -Bună, mami!

             -Hey, dulceață! De ce nu ai răspuns aseară?

             -Oh, scuze. Am adormit devreme. Am fost așa de obosită.

             -Înțeleg. Te sunasem să te întreb ce mai faci?

             -Totul e frumos aici!Nu mă judecați! Nu vreau să îmi mint mama, dar nu îi puteam spune asta.

             După o convorbire lungă în care Kate își dădea ochii peste cap, mama a închis și am intrat în baie pentru rutina de dimineață. Apoi am vorbit cu Kate.

             -Ce s-a întâmplat? Aseară, James a fost așa de furios.

             -Unde e?

             -Nu știu! A dispărut.

             -Trebuie să îl găsim!

             -Dar îmi explici și mie ce l-a supărat așa de tare?

             -Pe drum.

             -Spre ce?

             -Spre debarcader.

             -Nu s-a aruncat în mare!

            -Nu, dar îi place marea. Îl liniștește. În plus, e ocean!

            -Ah! La cât iubești tu geografia știi cam multe!

            -Învăț și fără să îmi placa.

              Am mers și am împrumutat o barcă. Nu știam în ce direcție să merg, așa că am mers pe drumul pe care îl urmase el în seara întâlnirii. Nu îl vedeam nicăieri.

            Eram gata să renunț la zona de căutare când m-a sunat Leo.

           -Ariana, unde ești?

           -Îl caut pe James. În mijlocul oceanului.

          -Vino, nu e acolo. L-am văzut eu la cafenea. Acum.

          -Bine! Am spus și am plecat.