Adolescent o dată în viață

17

          Cineva ciocanea la ușă. Am dat căștile jos din urechi și am mers către ușă. Era......El! I-am sărit în brațe și el mi-a spus:

          -Îmi pare rău, am realizat cât de idiot am fost.

          -James, te iert! Nu mai contează!

          Buzele noastre s-au apropiat și......am fost trezită din visul meu frumos datorită zgomotului de la ușă mea. Cineva ciocanea așa că am mers să răspund. Când am deschis ușa era.....el.

               -Bună, Adam!

               -Hey, Ariana! Mă gândeam, ai vrea....știi tu....să....mergi cu mine la o.....întâlnire? În jumătate de oră, prin parc.

               -Da, Adam.

               -Ne vedem!

              Apoi a plecat lăsându-ma să mă pregătesc. Nu aveam nevoie de mult timp. Hainele pe care le-am ales au fost o pereche de blugi, un tricou alb și niște converși roșii. Am folosit parfum și puțin ruj. Am adăugat niște rimel și am plecat. L-am văzut pe Adam cu o floare în mână.

              -Trandafir, favoritul meu!

              -Mă bucur!a spus și mi-a oferit un mic sarut pe obraz.

              Apoi am plecat și ne-am plimbat pe malul marii. Toată seara am discutat despre noi și am aflat că locuia în California, dar lucra aici. Familia lui nu era mare și nici prea bogată. Am aflat și că era student la Oxford. A fost minunat. Am rămas uimită de lucrurile pe care mi le povestea. Începuse ploaia și eu nu purtam decât un tricou. El mi-a oferit jacheta lui. După alte două ore de plimbare, am plecat să mă culc. Sunt o fată energică, dar în acea zi nu am avut destulă putere. Noroc că am cei mai tari prieteni și pe Adam. Dar, oare ce făcea James?

             M-am trezit în acea dimineață ploioasă de miercuri. Am luat haine din dulap și le-am pus pe mine: un tricou și un pulover mov peste, o pereche de blugi și conversii mei negri. Apoi am luat telefonul și am plecat. La cafenea, aproape toți adolescenții serveau micul dejun. Am intrat și i-am văzut pe Kate și Leo la o masă, discutând. Am mers la altă masă pentru a nu îi deranja. Măcar atât meritau și ei. Spațiu personal. După ce am luat loc, Adam a venit și mi-a cerut comanda. Am vrut niște ouă prăjite și un o ciocolată caldă. Am luat o revistă de pe masă și am inceput să o răsfoiesc. Am văzut atâtea modele frumoase și elegante. Apoi am primit mâncarea și am servit-o cu plăcere. Până și ouăle erau perfecte! Iar sucurile, minunate! Cred că aveau cei mai tari bucătari. Am plecat după ce am terminat de mâncat și am ales să mă plimb pe plajă. Ploaia trecuse și eu puteam să merg pe nisipul ud și să admir priveliștea. Am zis să admir? Pentru că, imediat ce mi-am întors puțin privirea de la apa agitată am văzut ceva îngrozitor. James și fata aceea...se sărutau! Nu am vrut să mă dau bătută și în ciuda suferinței am trecut nepăsătoare pe lângă ei. Sau așa speram să par.

          ***

           Deoarece vremea se schimbase așa de mult, iar acum era cald, am decis să merg să înot. Am luat costumul de baie și am plecat pe plajă. Pe cei doi porumbei ai mei, Kate și Leo nu îi mai văzusem de dimineață, așa că am fost singură. Apa era minunată. Era caldă și limpede. L-am văzut pe James, din nou. Am decis să îl salut, doar mai eram amici, nu? Sincer, aș fi vrut să văd ce credea el despre noi.

           -Hey, James!

           -Ariana!? Ce faci tu aici?

           -Cam același lucru pe care îl faci și tu.

            -Bine, și, ce vrei?

            -Păi, eu îmi Salut mereu prietenii.

            -Iar începi cu asta? De aceea ai venit, nu? Am înțeles, doar amici!

            -Nu, dar, de ce te porti așa?

            -E enervant să vi să îmi aduci mereu aminte că suntem doar amici, ca și Cum eu nu aș fi înțeles. Ascultă, am trecut peste, ok?

             -Eu doar am vrut să te salut, dar iar ne certăm fără rost.am spus și am vrut să plec, dar m-a prins de mână.

             -Ari, lasă așa, ok? E mai bine cum suntem.

            -Nu, James! Ne certăm din orice! Nici prieteni nu mai putem fi! Hai să păstrăm distanța o vreme!

             -Ce?

             -Sunt sătulă de toate astea, de tot ce îmi faci, de tine!

              El a scăpat o lacrimă și a plecat. Am văzut-o pe"insotitoarea" lui, blonda care tocmai venea spre el și era destul de agitată. Cum nu a putut afla nimic de la el, a venit la mine:

             -Ce i-ai făcut?

             -Amândoi ne-am rănit, doar că ție nu o să îți pese decât de el.am spus eu.

              -Stai departe de el; îi faci rău!

              -Nu am vrut asta.

              -Cu siguranță!a răspuns ironic și a plecat.

              Poate chiar ținea la el și eu nu mai aveam nicio legătură cu el.

              Am plâns timp de două ore pe plajă, fără ca nimănui să îi pese. Apoi Adam a venit și m-a întrebat ce s-a întâmplat. I-am spus tot și a înțeles. El...chiar era acolo pentru mine.

                 Spre seară, l-am sunat pe James.

             -Ești bine?

             -Da, tu?

             -Cum aș putea, James? Te plac, dar tu nu faci decât să mă rănești. De fiecare dată când vreau să mă apropii de tine mă alungi.

              -Ariana, nu asta am vrut.

              -Știu, dar acum nu mai contează. Ai o iubită care chiar știe să te placă.

               -Emma? Da, așa pare.

                -Mă bucur pentru tine.

                -Mersi!