Adolescent o dată în viață

26

          Mama mi-a strigat numele şi m-am dus in living,sperând să nu mă dau de gol.

          -Am stat toată noaptea cu grija ta. Unde ai fost?a întrebat mama furioasă. Tata părea mai calm,aşa era el...încerca variante diferite de a te face să vorbeşti .

          -Am fost cu James,la întâlnire...apoi am uitat drumul spre casă.

         -Oh,Doamne! De ce nu ai sunat?

         -Mi s-a descărcat telefonul.

         Mă uitam pierdută în ochii lor.

         -Îmi pare rău...dacă am fi ştiut...

          -Eu...am teme de făcut.

          Am urcat în camera mea şi mi-am terminat temele.Kate a sunat:

           -Hey,Kate!

           -Hey,am auzit de la Leo că aseară te-ai distrat pe cinste...cum a fost? Părinții tăi ştiu?

           -Nu! Ei cred că am uitat drunul spre casă.

           -Serios? Trebuie să mă înveți şi pe mine să mint.

          -Dar ştii deja...haha!

          -Hahaha!

          -Ce faci mai târziu?

          -Îmi sună a...întâlnire.

          -Venind de la mine, chiar asta e. Ce zici să mergem în parc la ora cinci?

          -Ok...

          -Nu am mai ieșit de mult să ne povestim.

          -Pentru că ne vedem zilnic.

          -Mă rog, vii?

          -Da.

         Am dat drumul la muzică și am început să dansez. Inventam pașii pe loc, dar a ieșit ceva genial! Nu era de show, dar a fost bine având în vedere că a venit din instinct. Mă rog, până am fost întreruptă. Dar s-a meritat!

           -La masăăă!Am auzit vocea mamei și am fugit către bucătărie. Am luat loc pe scaun și am primit o porție de spaghete cu chifteluțe și sos.

             Tata a venit și el în bucătărie pentru a lua masa. Am mâncat în liniște. Nimeni nu mai spunea nimic....era...straniu! Dacă părinții aflaseră unde fusesem de fapt și mă urau? Adică, eu nu știam că o să merg acolo cu James. Să rectific, că el mă va duce acolo. Îmi părea chiar rău, uram să îi mint, dar până la urmă eram destul de mare încât să o fac și pe-asta. M-am ridicat de la masă și am plecat în camera mea pentru a îmi schimba hainele. Am luat o pereche de blugi mulați și un tricou cu imagini care reprezintă Londra și mi-am pus tenișii în picioare. Am luat telefonul și cheile și le-am pus în geantă, apoi am plecat.

            Am ajuns repede în parc și am văzut-o pe Kate plimbându-se pe acolo. Când m-a văzut, fața instanței s-a luminat și mi-a oferit o îmbrățișare prietenească uriașă. Apoi ne-am luat câte o înghețată și am pornit pe aleile parcului. Am luat loc pe o bancă.

         -Și, Cum a fost?a întrebat.

         -Cum a fost...ce?am răspuns.

         -Aseară, Ari, aseară!

         -Păi, M-am cam îmbătat.

         -Oh, Norman! (Vorba ei, nu mă judecați! ).

         -Mda...asta nu e tot! M-a dus undeva și am jucat Adevăr sau Provocare. O tipă a fost provocată să îl sărute.

         -Dar el a împins-o și a căzut pe spate, nu?

         -Kate!? De fapt, nu. Doar a așteptat ca totul să se întâmple.

         -Oh, Norman! (Din nou)

         -Mda...ce mai e intre tine și Leo?

         -Oh, păi, oarecum posibil, tata a aflat despre noi și oarecum posibil s-a enervat că a fost mințit și doar oarecum posibil nu mă mai lasă să ies cu el.

         -Oh, vai.

         -Dar mama a vorbit cu el și i-a dat de înțeles...

         -...ca și ei au avut relații la 16 ani?

          -Da, și că dacă nu mă lasă, o să doarmă pe preș.

          -Oh,...altceva?

          -Leo mi-a oferit acest colier cu inimă. Se deschide și are o poză cu mine și una el.

          -Ce drăguț!am spus și am atins colierul.