Adolescent o dată în viață

41

      
            L-am pierdut pe Austin după doar două ore. Eram singură în curtea aceea imensă și câțiva copii încă mă bârfeau. Mă simțeam așa prost! Până la urmă, cu ce greșisem de aveau așa multe de spus despre mine? Am vrut să plec acasă, dar cheile erau la Austin, normal. Venisem cu mașina lui...

           Am plecat să îl caut sperând că nu era departe. Am început căutările din curte. Am umblat în fiecare colțișor strigându-l din când în când. Dar nimeni nu îmi răspundea. Mulți de uitau la mine, și asta mă demoraliza mai tare. Am intrat în casă. Am căutat în bucătărie, însă nu era nimeni acolo. Apoi am luat la rand camerele de la parter. Era o cameră cu o masă de biliard uriașă, dar el nu era nici aici, din păcate. Am urcat la etaj, plină de teamă. Erau atâtea camere, și îmi era rușine să umblu așa în casa unui om. Mai ales a lui James. Am intrat într-o cameră. Era...superbă! Pereții erau albaștri, cu alb, iar draperiile erau asortate, asemeni cuverturii. Mobila era de culoare albă. Pe birou, era o poză înrămată cu mine și James. M-am apropiat, gata să o iau în mâini, când am văzut ceva și mai emoționant. Alături de aceasta se afla colierul pe care mi-l dăruise el. Am început să plâng realizând că poate eu eram cea care greșise, luând decizii pripite. Am auzit ușa deschizându-se, și în secunda următoare James era în cameră. Eu am întors privirea instinctiv. Ochii noștri s-au întâlnit:

          -Scuze, eu îl căutam pe Austin.am zis speriată.

          -E ok. Nu ai făcut nimic greșit.a spus privind poza din mâna mea.

          -Pot pleca dacă vrei,...

          -Nu, stai! Ascultă, îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat în ultimul timp. Am înțeles că îți e mai bine fără mine și dacă îl placi pe Austin eu nu mă pot împotrivi, dar îmi lipsești.

          -Eu...îți lipsesc? Mă rog, și mie îmi pare nespus de rău că s-au întâmplat toate astea și acum nu ne mai vorbim, dar am încercat să mergem mai departe, corect? Adică, pari așa fericit cu Emma încât am crezut că nici nu mai vrei să auzi de numele meu.

           -Tu glumești, nu? Eu am simțit că mi-ai luat inima când mi-ai spus acele lucruri și apoi ai plecat...cât despre mine și Emma, cine ți-a spus asemenea bazaconii? Probabil că ea sau Trina...

             -Stai, voi nu...

             -Nu suntem împreună. Nu aș ieși cu ea pentru că...te iubesc, Ariana. Mi-ai lipsit enorm și îmi pare rău. De fiecare dată când te văd sufăr mai tare și mai tare și mă învinuiesc pentru durerea ta.
Dar eu...te iubesc!

             -Și eu!am răspuns copleșită. Și eu te iubesc!

             Apoi s-a apropiat de mine și ne-am sărutat. Îmi fusese așa dor de buzele lui calde și moi...așa dor de el...

            Cineva a apărut la ușă și eu l-am văzut cu coada ochiului. Am renunțat la sărut și mi-am întors capul pentru a vedea identitatea misteriosului din prag. Era Austin. Stătea nemișcat și parcă privirea lui era diferită.

             -Austin...a spus James. Îmi pare rău, dar eu nu o pot uita. Eu o iubesc. În plus, tu mi-ai luat-o și știai asta.

             -Ai rănit-o destul!a țipat el și i-a dat un pumn lui James.

              -Austin, nu! Am țipat speriată. Te rog,...

              -Haide!a spus trăgându-mă de mână. Mergem acasă.

              -Nu!mă zbătea eu.

              -El nu te iubește, tu nu vezi? Ești bătaia lui de joc!

               -Te rog, lasă-mă!
  
               -Ariana, o fac pentru tine. El nu te vrea. Eu te plac, și nu voi accepta să își bată el joc de tine.

               Am rămas muta de uimire. Dar m-am zbătut din mâinile lui. Am fugit către James care zăcea inconștient pe podea.

              -Lasă-mă măcar să sun la spital. E amicul tău, ce fel de om ești?

              Atunci și el s-a înmuiat. A luat telefonul in mâna sa tremurânda și a apelat. A spus locația și a povestit pe scurt ce s-a întâmplat. Eu plângeam lângă James.

              -Îmi pare rău!a spus el punându-şi mâna sa pe a mea.

             -E doar vina ta!Am zbierat eu luându-mi mâna. Vina ta....vina ta...

           
Hello, cititori? Vreau să văd cine îmi citește cartea, așa ca puteți lăsa comentarii cu părerile voastre pe care sunt curioasă să le aflu. De asemenea, vreau să îi mulțumesc utilizatorului TheStarsMod pentru sustineri sincere.