Adolescent o dată în viață

28

Am ales hainele potrivite și am plecat la școală. De Cum am intrat, am dat cu ochii de Trina care vorbea cu Kate. M-am apropiat și i-am salutat. Ea a făcut o față bosumflată, semn că prezența mea o enerva. Normal, punct pentru mine. Dar știu că pierderile o enervează. Mă rog, Kate mi-a răspuns la salut. Iar de ea, mă durea fix în cot (de îmi venea să plâng) că nu mă saluta.

Tocmai atunci, ea mi-a spus:

-Cred că am reacționat urât când ați intrat în școală cu trofeul. Îmi pare rău, trebuia să fiu mulțumită, dar trec printr-o perioadă grea. (Probabil părinții ei i-au spus că a fost o greșeală și nu o doreau.)

-E...ok.am spus.

-Oh, Doamne, mă ierți?

M-am uitat la Kate și ea la mine. A încuviințat din cap și am spus:

-Da.apoi Trina mi-a sărit în brațe.

-Mulțumesc! Am să fiu sinceră cu voi, prietenoasă...

-Oh...super! M-am chinuit să adaug.

Apoi ea a plecat.

-Chiar ai vrut să o ierți?a întrebat Kate.

-Probabil că are nevoie de prieteni.

-Te urăște de când te știe. Ce crezi că ar face-o să se schimbe?

-Nu știu...

Am intrat la cursuri. Poate că Trina chiar se schimbase. Știu, era destul de malefică încât să plănuiască să se apropie de mine, dar de ce ar fi făcut așa ceva? Ce voia de la mine? Adică, dacă acesta era planul ei, îi trebuia un scop. Mă gândeam la asta când profa de mate a intrat în clasă. După salutul obișnuit nea predat și ne-a pus să rezolvăm niște exerciții, ca de obicei. Aproape toți profesorii noștri sunt de treabă. Ce credeați? Că la o școală de arte se fac doar arte? Proastă concluzie. Facem și mate, engleză, spaniolă (limbă suplimentară),...etcetera. După oră, am ieșit pe hol pentru a mă întâlni cu gașca mea:Kate, Leo, James, și acum, se pare, Trina. Nu erau pe coridoarele școlii, așa că m-am dus în curte. Kate și Leo stăteau pe o bancă.

-Hey, unde e James?am întrebat.

-L-am văzut petrecându-si timpul cu "scumpa" ta prietenă, Trina.a răspuns Leo care nu o suporta. Bine, nici eu, dar i-am dat o șansă. În plus, ce îmi putea face? Toți prietenii mei aveau încredere în mine, nu în ea.

M-am dus în căutare. I-am găsit vorbind chiar la fântâna mare din centrul curții școlii.

-Hey!Am salutat.

-Hey! Mi-a aruncat ea un zâmbet de cred că era să mă doboare.

-Bună!a răspuns și James, grav și deranjat.

-Ești bine? L-am întrebat îngrijorată.

-Da.mi-a răspuns simplu și s-a scuzat după care a plecat.

-Îmi pare rău pt voi!a spus Trina și a plecat lăsându-ma singură.

***

-Vii la petrecerea din seara asta, nu?a întrebat Trina.

-Nu cred că ar...

-Haide! Nu ai nimic mai bun de făcut într-o vineri seara.

-Bine.

Nu știu de ce am acceptat. Poate doar voiam să mă simt bine. Poate doar voiam să îl văd pe James. Logic, avea să vină. Adevărul e că noi doi nu am prea vorbit după ce mama l-a luat la vreo două vorbe și m-a dus la club. Dacă se considera un iubit prost? Dar dacă era cineva intre noi? Chiar voiam să îl întreb.