Adolescent o dată în viață

34

          Acum chiar credeam ceea ce spuneam. Chiar îmi doream ca noi doi să nu ne fi întâlnit. Decizia lui parcă părea, la început, doar învinuirea lui, dar acum se explicau așa de multe. Am început să îl urăsc din acea zi. Ce ciudat cum poți ajunge să urăști persoana pe care o iubeai, pentru care ai fi fost în stare să mori! Ce ciudat cum încercăm să evităm persoanele cu care am trăit cele mai minunate momente.

           M-am ridicat și am fugit în școală. Eram toată udă. Am fugit în baie și am început să plâng mai tare, până când am auzit clopoțelul care anunța pauza. Am încercat să mă potolesc și să ies de acolo. Tocmai îmi oprise lacrimile când am auzit vocea Trinei:

         -Vă vine să credeți!? Săraca Ariana! James a doborât-o încet. Mă rog, era normal! E James! La ce ne puteam aștepta?

          O altă voce necunoscută i-a răspuns.

          -Mda, logic! James nu a avut o relație durabilă. Mă rog, de când el și Emma s-au despărțit, totul a fost diferit. Cred că doar a vrut să o facă geloasă. Dar ea îl are pe tipul ăla, ...Adam!

           -Da, păcat că a intervenit Ariana, totuși. Emma și James erau la un pas de împăcare. Așa mi-a povestit. Cat despre el, nici nu cred că o plăcea cu adevărat pe Ariana. Naiva de ea...

          Am încercat să îmi abțin lacrimile. Trina a continuat:

           -E păcat de ei doi! Emma și James formau cuplul perfect.

           -Nici chiar! Tu și Chad erați cu adevărat minunați!

           -Normal! Doar datorita mie!

          -Logic!

           Apoi au plecat din baie. Am ieșit de acolo iute și am plecat acasă. Am sunat-o pe Kate pe drum și am rugat-o să mă îndoiască de la ore spunând că încă mă simt puțin rău.

           Imediat ce am intrat în casă am sărit în pat și am plâns. Primeam câteva mesaje dar nu am citit niciunde timp de un sfert de oră. Apoi am luat telefonul:

           Lissa-Sper că te simți mai bine!

           Johana- Să te faci bine!

         Mike- Îmi pare rău pentru tine! Sper să îți revii.

         Leo- Ești ok? Știu de tine și James. Îmi pare rău!

         Austin- Îmi pare așa rău pentru starea ta! Poți, totuși să vii la cafeneaua din colț, după ore? Am ceva să îți spun.

           Kate- Leo mi-a spus de tine și James. Oh, A, o să vin la tine să discutăm, te pot ajuta?

           Melanie- Îmi pare sincer rău pentru tine!♡

           Trina- Oh, Doamne! Cu ce ai greșit să pățești atâtea lucruri rele? Îmi pare rău! ( cât de superficial)

            I-am răspuns lui Kate și apoi lui Austin:

         Kate- Nu e nevoie să vii. Am ceva de făcut, ok? Ne vedem mâine!♥

          Austin- O să vin, dar dacă vrei să mă împac cu James iți pierzi timpul.

          Mai era până la finalul orelor de curs. Mi-am pregătit un sandvici și mi-am făcut temele.

          La ora două, am plecat spre cafenea. Am luat loc la o masă și am comandat o cafea. Am așteptat ca Austin să vină și să îmi spună ce avea de spus. Oare ce voia să îmi spună?

        Hey, ce mai faceți? Mai e puțin și vine vacanța! Yeey! Să vă dau o veste tristă. Vreau să termin cartea în ultima zi de școală.  Așa e! Mai e puțin de tot! Mersi pentru voturi! Postez la cinci voturi și aștept păreri! ♥♡♥♡