Adolescent o dată în viață

15

       Am intrat în cafenea și am  mers lent și sfios spre el.

       -James?

       -Ce vrei?

       -Eu....te-am căutat.

       -M-ai găsit.

       -Voiam să vorbim, dar nu fi lucrurile deloc ușoare.

        -Despre tipul acela? E drăguț. Așa,...ca sfat amical.

         -James! Tu nu aveai motive să te superi. Doar nu suntem împreună. Și cu siguranță nu mi-ai spus vreodată că mă placi!

         -Dar te-am scos la întâlnire.

         -Mă rog, nu trebuia să faci asta!

         -Nu ai să înțelegi!

         -Dar....

         -Nu poți ști ce e în mintea mea. Și poate nici nu îți pasă.

         -Pa!am spus și am plecat dorind să evit o ceartă fără rost din moment ce nu greșisem cu nimic.

          Am mers cu Kate la o plimbare. Erau atâția copii fericiți! Era drăguț! O lacrimă își făcuse loc pe fața mea, dar am șters-o.

             -Ariana...

             -Da!?

             -La ce te gândești?

             -La ce o să cânt diseară.

             -Serios?

             -Bine, mă cunoști, nu ai Cum sa nu știi deja ce e în capul meu.

             -James?

             -Da.

             -Va fi bine. Dacă el chiar te place va veni la tine.

             -Mda....

             Apoi a sunat-o Leo și a invitat-o la o plimbare. A acceptat iar eu le-am lăsat intimitate și am plecat la cafenea pentru a îmi cere scuze de la chelner. Am intrat și am salutat politicos același tip ca și seara trecută.

            -Ai revenit!a spus bucuros.

            -Da.....îmi pare rău pentru tot ce s-a întâmplat aseară.

            -Nu e nimic! Sper că nu ți-am creat probleme!

            -Nu.

            -Sigur?Iubitul tău părea gelos.

            -Dar el nu e iubitul meu!

            -Atunci, ce a fost toată scena de aseară?

             -Nu știu.

            Privirea lui era ațintită în spatele meu.

             -Mda.....ce o să cânți diseară?

             -Surpriză!

             Privirea lui destul de insistentă m-a făcut să mă uit în spatele meu, unde, l-am văzut pe James la o masă, alături de o tipa blondă. Era....frumoasă! Nu mă miram că își petrecea timpul cu ea! Am mers furioasă direct către masa lor, dar conștiința m-a oprit! Nu puteam să fac scandal. Mi-am luat "La revedere" de la chelner și am plecat să mă plimb pe plajă. Am luat telefonul și i-am trimis lui James acest mesaj:

      Dacă tu chiar mă plăceai, nu ieșeai acum cu tipa aceea.

       Am privit oceanul timp de zece minute foarte grele pentru că așteptam un răspuns. Dar probabil era ocupat cu gura ei. După acest interval am auzit soneria care mă anunță că am primit un mesaj.

        De la James:

        Ce atentă ai fost la mine! Parcă nu eram împreună!

        -Nu eram, dar nu mai inteleg:te porti ca un iubit gelos și apoi mă abandonezi?

        -Nu e chiar așa! Nu sunt un iubit gelos. Ai uitat? Tu ai spus că nu ai iubit

        -Eu,....da, așa am spus, și a fost adevărul.

        -Atunci de ce te complici încercând să.....ce încerci?

         -Pai, dacă mă iubeai așa cum ai presupus tu, acum nu ieșeai cu tipa aceea. Deci, degeaba ai făcut atâta scandal.

         -Nu, doar am ales să îmi trăiesc viața.

         -Departe de mine? Asta e alegerea ta?

         -Amândoi am ales asta.

          -Ba nu! Tu ai ales! Eu doar am spus că nu am iubit și nu am mințit! Dar te vreau înapoi, să fim iar prieteni! Poate lucrurile nu au mers așa cum ai vrut tu și nu am fost un cuplu, dar de ce să nu rămânem prieteni?

         -Pentru ca, totuși, m-ai rănit.
         -Nu te înțeleg!

         -Știam!

         Am decis să las deoparte dorința de a îl vedea, pentru că totul fusese deja spus. Mesajele arătau cât de clară era situația. Nu știam dacă să mă simt prost pentru că îl rănisem, sau pentru că el mă rănise pe mine și se jucase cu sentimentele mele. Nu îl puteam urî, dar ceva în mine pierise pentru el. Acel ceva...durea.