Adolescent o dată în viață

8

E foarte întuneric. Tot ce simt e fata lui lipită de a mea și îi văd ochii. Am căutat toată viața acea pereche de ochi. Credeți că asta a fost cel mai greu? Știam că am să îi găsesc, dar acum trebuia să îi și atrag spre mine.

-Vom fi bine , nu te speria!mă incurajă el.

-De ce ne-am băgat în asta? Tu și petrecerea ta idioată! Acum nimeni nu știe unde suntem, nici măcar noi!

-Bine că nu ești singură!

-La ce mă ajuta să fi tu aici? Mai bine mă răpească doar pe mine!

-Și să îl las să îți facă rău?

-Vai.....! Ce Îți mai pasă de mine!

-Normal că da!

Ușa se deschise și intra un barbat înalt. M-a apucat de mână și m-a târât pe podeaua rece. Apoi am văzut lumina zilei și ochii mei s-au deschis trădând faptul că totul a fost doar un vis.
M-am trezit și am observat patul gol. Nicole era în bucătărie, sau plecase mai devreme. Cine știe? Ea, desigur! Oricum, am părăsit somnoroasa cuibul de noapte și am mers către bucătărie. Nu puteam crede! Ea pregătise micul dejun. Arăta delicios! Ne-am pus pe mâncat. Stomacul meu cerea și desert așa că am decis să mergem în parc și să ne luăm înghețată. Ne-am îmbrăcat, eu punându-mi o bluza galbenă ușor transparentă și o pereche de blugi scurți, mulați.
Am plecat acolo și ne plimbam pe lac când, l-am văzut pe EL. Normal că nimic special nu avea să se întâmple. Sau poate......