Adolescent o dată în viață

39

Am intrat la a treia oră, cea de limba engleză. Profesorul m-a întrebat de starea mea actuală și am răspuns că eram bine. Mă rog, sănătoasă. Fericirea mea era invizibilă. Doar prefăcătorie.

Am lucrat exerciții din manual, ca de obicei. Și astfel s-a scurs ora aceea. Apoi și a patra, cea de istorie. Am ieșit în pauză. Toți elevii erau în curte sau umblau prin școală. Erau zgomotoși. Toți aveau ceva de împărtășit cu prietenii lor. Doar eu eram singură, într-un colț, pe o bancă, gândindu-mă la tot ce se întâmplase, dar, mai ales, dacă ar fi fost o idee bună să merg la acea petrecere. James nu mă invitase și cred că nu mai voia să mă vadă. Dar ar fi fost frumos din partea mea să îi urez "la mulți ani!". Doar fuseserăm iubiți și eram amici...eram, nu? Nu? Bine, deveneam din ce în ce mai sigură că nu mai aveam nicio legătură.

Clopoțelul a sunat și am alergat către ultima oră, cea de teatru. Am intrat în sală și am luat un loc. Unii elevi încă mă mai bârfeau, dar nu le-am acordat atenție. Profesorul a întârziat douăzeci de minute, așa că am stat degeaba. Când acesta a intrat în clasă, o liniște infernală s-a instalat în încăpere. Apoi a urmat salutul și toți erau la locurile lor. Am făcut câteva exerciții de teatru, care mi s-au părut distractive. Câțiva elevi au ieșit în fața clasei și au primit o replică pe care să o spună cu emoție. Eu am primit replica "Nimic nu poate distruge iubirea noastră!". Serios? Am încercat să simt ce am simțit când eram cu James și cred că a fost bine...binișor.

Când ora s-a terminat, am plecat spre casă. Austin a venit în spatele meu și m-a intrebat:

-Deci, vi?

-Nu știu, e greu...să merg la petrecerea fostului care acum are iubită și nu mai vrea să mă vadă.
-Știam că îți va fi greu. De aceea te-am lăsat să alegi.

-Spui că nu aș fi avut de ales? Crezi că dacă ele te plac (am arătat câteva tipe care îi făceau ochi dulci), și eu te plac? Crezi că mă puteai obliga? Ce superficial!

-Nu, eu...doar am vrut să te anunț. Normal că era alegerea ta, dar am vrut să spun că te înțeleg dacă nu vrei să vii.

Am auzit-o pe Trina zicând:

-Normal că nu vrea! Fata suferă și preferă să fie o laşă plângăcioasă. Dă-i pace! A înțeles că e înfrântă de Emma.

-Ba voi veni!am acționat fără să îmi întreb creierul. Voi veni și mă voi distra. Păcat de Trina că nu e invitată!

Fața ei a devenit neagră de furie. Dar tot liceul știa că ea nu avea invitație. Nu putea veni. Așa că probabil regreta ce spusese. Pe când eu, nu. Mi-am luat "la revedere" și am plecat spre casă. Azi aveam de cumpărat cadouri și haine pentru petrecere. Austin avea să mă ia următoarea zi, la ora șase.

Mi se părea puțin ciudat și absurd să merg la petrecerea fostului cu cel mai bun prieten al acestuia. Dar încercam să mă împac cu ideea, în timp ce căutam ceva potrivit pentru sărbătorit. Am găsit o cămașă drăguță, pe mărimea lui (aproximativ). Apoi i-am mai luat o pălărie asortată și am căutat ceva pentru mine. Am găsit o rochie drăguță, de culoare roșie, deasupra genunchilor. Am intrat în magazin și am probat produsul. Am cumpărat rochia și am văzut un colier asortat, cu o inimă. L-am cumpărat. Acum eram gata de petrecere. Am plecat acasă obosită.

Am intrat în casă și m-am trântit pe pat.