A fost odată...

Capitolul 3

    O nouă dimineaţă. Mă apropii cu paşi repezi de ziua când trebuie să plec. Aş vrea să rămân....

    Mă ridic din pat, mă duc la baie, unde-mi fac rutina. Îmi iau pe mine o pereche de jeans negrii, un maieu negru şi o pereche de cizme, tot negre. Negrul este culoarea care mă defineşte. Părul îl las la voia întâmplării, nu-mi plac chestiile elegante, mai ales la păr.

    Îmi iau geanta şi mă îndrept spre liceu. Fratele meu frecventează acelaşi liceu, doar că el este în clasa a XII- a.

    Orele încep, dar astăzi nu prea am chef de şcoală. Vine mult aşteptata pauză, iar eu evadez în baia şcolii, pentru a-mi aprinde o ţigară.

    La uşă îşi face apariţia Dimitri care se apropie repede de mine, îmi smulge ţigara din mână, după care mă arde cu ea pe braţ, iar apoi pleacă.

    Lacrimile îmi inundă ochii, însă refuz cu vehemenţă să le dau drumul. Nu sunt o fată slabă, deci nu o să cad atât de jos încât să plang. Am păţit eu şi altele mai rele.

    Trag aer în piept şi îmi acopăr arsura, cu nelipsitele bandaje din geantă.

    Ies din baie şi mă duc spre clasă. Orele trec şi eu mă îndrept spre casă, sperând să nu fie doar Dimitri acasă.

    Cum soarta nu-mi prea surâde, intru, mă descalţ şi când mă ridic, Dimitri e în faţa mea.

    - Aşa deci, fraiero. Te ascunzi de mine? Lasă că-ţi arăt eu ţie!

    Se îndreaptă spre mine, iar palma lui face contact cu obrazul meu. Îşi trage mâna şi mă loveşte, din nou şi din nou, până când un firişor de sânge se zăreşte pe faţa mea. Mă mai loveşte de câteva ori, iar apoi mă lasă pe podea, plecând.

    Mă ridic cu greu şi plec în camera mea, unde încui uşa şi mă las în jos, până ating parchetul rece.

    Îmi iau din geantă "prietena" şi reînoiesc tăieturile de ieri. Sângele, ţâşneşte mai tare de data asta, iar ameţeala mă cuprinde instantaneu.

    Opresc sângerarea, mai greu de data aceasta, şi mă aşez în pat turceşte, îmi iau cartea lui David Morrel şi încerc să mă calmez, ca de fiecare dată.