A fost odată...

Capitolul 4

     Ultima zi pe care o mai petrec în acest oraş. Ca semn de respect pentru acest lucru, am vizitat toate locurile dragi mie, care îmi aduceau aminte de copilăria mea.

     Îmi fac bagajele, punând în genţi orice lucru de care m-am ataşat aici.

     - Lex? mă strigă tata care ca de fiecare dată, e beat.

     - Da? îi răspund.

     - Mâine, la ora 05:00 pornim. Să fi gata până atunci, avem drum lung.

     - Bine tati, mersi!

     Se retrage în camera lui, lăsându-mă să-mi termin bagajele. Obosită, după ce termin, mă schimb în pijamale, mă bag sub plapumă şi adorm repede.

     La câteva minute după ce adorm, simt cum sunt luată de păr şi trântită pe jos. Deschid puţin ochii, să văd ce se întâmplă. Dimitri, ca întotdeauna. Observ că au trecut câteva ore bune, de când am adormit.

     În dimineaţa asta, ora fiind 03:25, sunt lovită cu mai multă sete. Cred că, până la urmă este puţin afectat din cauză că plecăm. Îmi acopăr faţa cu mâinile, pentru a nu-mi lăsa semne vizibile, chiar dacă uneori corpul meu are culoarea indigo, nu cea normală.

     Se opreşte din lovituri, şi pentru prima dată, mă ridică de jos şi mă strânge în braţe. Nu-mi vine să cred. Rămân înţepenită, după care, cu mişcări robotice, de teama de a nu fi lovită din nou, îi înconjor spatele cu braţele mele slăbite.

      Se retrage din prima îmbrăţişare frăţească pe care am avut-o, plecând în trombă din camera mea.

     Mirată, mă îndrept spre baie, pentru a face un duş şi pentru a mă îmbrăca. După mult timp, de când nu mai purtat ceva alb,o îmi aleg o cămaşă albă, o pereche de jeans albastru deschis şi o pereche de converse albi. Părul îl îndrept şi îl las pe umeri. Pentru ca negrul să nu lipsească, îmi aplic un machiaj destul de negru.

      Tata intră în camera mea, iar pentru prima dată, după multă vreme, este treaz. Presupun că este din cauză că are de condus un drum lung.

     - Bună dimineaţa scumpo! spune, surprins parcă de alegerea mea vestimentară, având în vedere că eu port haine negre majoritatea timpului.

    - Bună dimineaţa tati! spun şi mă duc şi-l sărut pe obraz.

      Îmi ia bagajele şi coboară la parter. Eu, îmi iau adio de la camera mea şi pornesc pe scări. În spatele meu se aud paşi, iar după câteva secunde sunt împinsă pe scări. Reuşesc să-mi menţin în ultima clipă echilibrul, nemaiavând nevoie să privesc înapoi, pentru a vedea chipul celui care m-a împins.

      - Dimitri! îl apostrofează mama. Putea să cadă.

     - Sunt bine mamă, îi spun privind-o în ochi.

     - Să pornim, spune tata, avem cale lungă.

      Tata duce bagajele la maşină, iar mama se instalează în scaunul din dreapta şoferului. Eu rămân în urmă, uitându-mă pentru ultima dată la locul în care am copilărit.

     - Cretino! Mişcă-te, până nu te scot în şuturi, mă ameninţă Dimitri. Hai odată!

     Mai întorc o ultimă dată privirea, luându-mi adio.