High School Years

Capitolul 1-Trebuia să te las eu în parcul de distracţii când am avut ocazia

Marcus's pov.

-Mă simt copleşit de situaţie. Ştiţi cred că ar trebuii să o lăsăm baltă. Spune Jake apropiindu-se cu paşi mici şi leneşi de noi.

-Ce te-a apucat? Te doare burta? Îl întreabă Blake ironic,dându-şi ochii peste cap,făcându-mă să chicotesc scurt.

-Da. Mă dor toate când văd cu ce idioţi am plecat de acasă. Îi dă el replica fratelui său geamăn,apăsând cu putere pe clanţa de la intrarea în liceu în timp ce eu şi Blake ne chinuiam cu nişte agrafe de 10 minute să descuiem uşa.

-Bine că eşti tu geamănul deştept. Pufăie Blake iritat în timp ce Jake a pornit arogant pe holurile întunecate ale şcolii.

Era aproape miezul nopţii iar scopul cu care ne aflam noi aici era unul mai mult decât nobil.

Mâine era oficial ultima zi de şcoală iar eu şi cei doi nătărăi Tomlinson am picat examenul la mate. Examenul care avea să ne aducă repetenţia,ceea ce nu se putea întâmpla.
La toamnă trebuia să intrăm în clasa a 12 a. Să fim seniorii liceului. Nu puteam repeta anul! Nu. Un Styles nu putea păţii asta.

-Biroul directorului Rollins e la dreapta. Trebuie doar să-i furăm cheile îngrijitorului şi problemă rezolvată. Spune Blake mândru ,zâmbind larg în timp ce Jake se uita sceptic în jur.

-Şi camerele de supraveghere? Întrebă brusc jumătatea cu un grad de inteligenţă mai mare.

-E întuneric. De abia te văd pe tine,crezi că ele ne văd pe noi? Întrebă Blake cu un aer filozofic,făcându-l pe Jake să îşi dea o palmă peste faţă.

-Styles,ştii ce. Fă tu onorurile. Spune Jake aruncându-mi în mână un spray pentru petreceri cu care aveam să acoperim aria vizuală a camerelor de supraveghere.

-Pentru libertate. Zic eu zâmbind larg,pulverizând în totalitate suprafaţa camerei,Jake si Blake urmându-mi exemplul cu restul camerelor care duceau până la biroul lui Rollins.

***

-Styles! Bun meci,bun meci. Îmi spune antrenorul Mackenzie de îndată ce am părăsit terenul învingător ca de fiecare dată.

Îi mulţumesc aruncându-i un zâmbet plin de mândrie în timp ce toată echipa a sărit pe căpitanul lor cel chipeş care a dat în seara asta golul decisiv.

Îmi iubeam viaţa. Cu toţii mă adorau,în mai mică sau mai mare măsură.

-Lovitură după lovitură Styles! Aseară a fost bestial. Zice Blake luându-mă pe după cap în timp ce ne îndreptam înspre vestiare.

-Era cât p'aci să fim prinşi din cauza voastră. Blake,chiar nu ai ştiut să îţi dai telefonul pe silenţios?? Paznicul se afla la 2 uşi distanţă de biroul directorului iar ţie a început să îţi sune Justin Bieber.

-Moşneagul ăla chiar mai are fani? Îi întreb eu râzând pe cei doi.

-Cu siguranţă mai mulţi decât bătrânii noştri. Îmi răspunde Tomlinson râzând amuzat,în timp ce Jake încă îl privea cu privirea lui autoritară. Cât despre faza cu telefonul..Stai liniştit,nu ne-a prins nimeni.

-Dar era aproape! Am avut noroc că paznicul nostru e idiot rău . Adică pe bune acum. Ne-a auzit. A venit să verifice. A întrebat dacă e cineva înauntru iar idiotul de Styles a zis că nu e nimeni iar el l-a crezut. Oficial mi s-a confirmat că există cineva mai prost decât voi. Adaugă Jake făcându-ne şi pe mine şi pe Blake să ne dăm ochii peste cap indiferenţi.

-Defapt,cel mai mare prost eşti tu în cazul ăsta fiindcă îţi petreci timpul cu noi. Îi dau eu replica bătând palma cu Blake care izbucnise în râs.