High School Years

Capitolul 8-Sunteți ca Tarzan si Cheetah.

Marcus's pov.

Mereu am urât școala și liceul și tot ce ținea de ea,însă în dimineața asta mă trezisem cu o dispoziție al naibii de bună.
Azi se dădeau probe pentru echipa de fotbal și prin urmare trebuia să arăt cât mai bine când îi voi râde în nas găinii ăleia de Duncan.
Fac fotbal de performanță de la vârsta de 10 ani deci am tot dreptul să fiu încrezător în forțele proprii că îi voi fura instant titlul de căpitan papițoiului ăluia.

-Știi,chiar te invidiez. Îmi spune Ella apărând brusc în tocul ușii dormitorului meu,fix în clipa în care îmi trăsesem pe cam un tricou simplu,negru.

-Serios? O întreb eu ironic schițând un mic zâmbet,analizând-o mai îndeaproape. Purta veșnica uniformă gri: fustă,cămașă albă,cravată roșie și sacou , emblema oficială a fostului meu liceu exclusivist.

Uram chestia aia.

-Da! Măcar tu nu ești nevoit să mai porți încă câțiva ani hainele astea idioate. Spune ea morocănoasă trăgând de nodul cravatei.

-Atunci hai la Baverly geniule! Să fim acolo toată familia! Spun eu deschizându-mi larg brațele,făcând-o să pufăie enervată.

-Poți să rămâi în așteptare. Zice dându-și ochii peste cap,coborând astfel ca o divă ce este la parter.

În dimineața asta eu aveam să trec să îi iau pe gemeni iar Adam va merge înaintea Hannei ca să nu mai fiu nevoit să ocolesc tot orașul până după ea. A rămas câteva secunde fără glas boboaca noastră când mi-a auzit planul,însă s-a văzut nevoită să accepte.
La urma urmei Adam este ca și parte din familie! Ne cunoaștem cu toții de o viață,nu e ca și când i-aș fi zis să vină cu un străin.

De cum am coborât la parter să iau și eu micul dejun,în bucătărie am dat de un tata care dădea agitat ture cu telefonul la ureche,măsurând fiecare colțișor al încăperii.

-Sper că glumești Josh! Adică care erau șansele ca papițoiul ăla...Și Rebekah i-a invitat la cină?...Vineri?..Dacă l-aș vedea probabil i-aș sparge moaca..O să discut eu cu ea..Și Hanna? Imposibil. Toate drumurile duc la familia Walker. Spune el agigat închizându-i după câteva minute telefonul unchiului meu,făcându-mă să-l privesc sceptic.

-S-a întâmplat ceva? Îl întreb eu luând unul dintre fursecurile făcute de bunii de pe masă.

-Cât de atent ai fost atunci când vă povesteam despre experiențele noastre din liceu? Mă întreabă tata,răspunzându-mi cu o altă întrebare.

-Să zicem că în procent de 5%.

-Evident! Pe mine mă ascultă cineva când vorbesc?? Întreabă el gesticulând dramatic cu mâinile prin aer.

-În mare parte nu. Îi răspund eu sincer scoțându-l cel mai probabil mai mult din pepeni decât era deja.

-Ce mai familie..Mă rog, bobocelul acela despre care ziceați voi ieri..Este fiul lui Nick Walker,fostul iubit din liceu al Bekăi, dușmanul meu de moarte.

-Auch.

-Știi,nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi ca tu și Ella să fiți în clasă cu fiul sau fiica unei foste iubite. Ar fi teribil!

-Catastrofal! Îl completez eu amuzat,luându-mi ghiozdanul de la marginea scaunului, îndreptându-mă spre ieșirea. Tată,te-am lăsat. Gemenii mă așteaptă! Spun eu ieșind ca tornada din casă lăsându-l pe tata singur cu gândurile sale ciudate.

Mama a plecat împreună cu Ella acum vreo 5 minute iar tata iarăși s-a trezit singur. Asta se întâmplă când deți un studio și tu ești proprietarul..Muncești de nu ai nici pic de timp liber astfel încât ești nevoit să îți petreci toată ziua pe canapea uitându-te la meci sau ieșind în oraș cu băieții. Tipic tata.
Bine,nici Louis nu trăia altfel, amândoi ziceai că sunt făcuți din același aluat stricat.