High School Years

Capitolul 15-Oricum, pe lângă asta chiar am vrut să te văd

Marcus's pov.

- Bun , deci George Washington a fost primul președinte al Americii iar în cinstea lui a fost denumită capitala Americii,nu? O întreb eu pe Chanel, care stătea așesazată pe marginea patului meu cu laptopul în brațe.

-Cred,posibil..Te rog,ai uitat că eu sunt doar frumoasă?

-Ești..La naiba Chanel! Ne aflăm de trei ore doar noi doi singuri în camera asta și chiar dacă îmi e jenă să recunosc, inteligența ta mă omoară pur și simplu! Ai scris de mână toată lista președinților cu toate datele despre ei în ordine cronologică fără să te uiți pe laptop sau undeva în timp ce eu habar nu am cine se află pe bancnota de 5 dolari. Spun eu gesticulând exasperat cu mâinile prin aer, în timp ce Chanel a oftat scurt. De ce te ascunzi în spatele tipei ăsteia prostuțe?

-Marcus.

-Da.

-Îmi pare râu, însă chiar nu am de ce să îți dau ție explicații. Îmi spune ea serioasă,mușcându-și interiorul obrazului atunci când a lăsat laptopul jos din brațe. Tu mă urăști,eu sunt iubita lui Chad, de ce îți faci atâtea probleme pentru mine?

-Nu-mi fac probleme pentru tine,doar că..mă enervezi! În astea 3 ore nici nu zici că am stat în aceași încăpere cu Chanel Reed de la școală ci mai degrabă cu o marionetă care a scăpat câteva ore din mâinile păpușarului. De ce am impresia oare că tu nu ești ca ei?

-Nu mă cunoști Marcus,bine? Nu te băga..Îmi spune ea cu o voce joasă, privindu-și fixată mâinile, ca și când prezența mea în cameră era insesizabilă.

-Îl iubești? O întreb eu cu o voce joasă,apropiindu-mă cu scaunul de birou de ea, făcând-o pe blondă să își ridice ușor privirea.

Avea ochii albaștrii ,iar acum arăta ca un cățeluș abandonat, prins de hinghieri. Eram doar eu și ea, iar în momentul ăsta puterile ei de vrăjitoare păreau a fi destul de limitate.

-Ce întrebare mai e și asta? Chad este iubitul meu! Suntem de atâta timp împreună și ai noștri văd relația a fi foarte potrivită iar mama e extrem de încântată de el ,și..

-Tot nu mi-ai răspuns la întrebare Chanel . Zic eu serios,prinzând-o de încheietura mâinii atunci când blonda a dat să se ridice în picioare.

-O să fie un proiect bun. Cu siguranță amândoi vom lua 10 pe el și apoi nu va mai fi nevoie să ne vedem la o întâlnire de genul sau măcar să ne salutăm. Așa că Marcus, ce vrei de la mine? Mă întreabă ea disperată,aruncându-mi acea privire de mâță speriată ,care venind din partea ei, m-a lăsat pur și simplu mască.

-Ți-am pus doar o întrebare..

-Uite, lui Chad îi e frică de tine oke? Fotbalul este viața lui. Titlul de căpitan este tot ceea ce și-a dorit vreodată iar venind tu..Mă rog,uită că am zis asta. Probabil asta și așteptai, să găsești ocazia perfectă să ne distrugi pe amândoi. Spune ea poziționându-și poșeta sa de firmă pe umăr,în timp ce mâna mea încă era agățată de încheietura mâinii ei.

-Nu am nici o treabă cu tine,oke? Faza e că atât Chad cât și drăcușorul ăla roșcat se cam folosesc de reputația ta,dacă nu observi. Iar sorăta, ar trebui să cam aibă grijă că înoată în ape cam
tulburi.

-Ce vrei să zici cu asta?

-Nimic. Te-am avertizat doar. Zic
eu ridicând ușor din umeri,dându-i drumul de mână lui Chanel, făcând-o pe blondă să se îndrepte cu pași repezi spre ieșirea din camera mea. Chanel, adaug eu făcând-o să se întoarcă pe vârfuri fix în clipa când era gata să apese pe clanță, încetează să mai faci pe prostuța. Imaginea asta nu te prinde bine.