Capitolul 4-Iar asta prieteni se numeşte FRIENDZONE

2.7K 187 76
                                    

Hanna's pov.

Atunci când alarma ceasului meu deşteptător s-a făcut auzită mai ceva ca sirena de la salvare,m-am văzut nevoită să deschid ochii şi să blestem ziua de azi şi pe cei care au inventat şcoala şi liceul.

Mama deja se afla la mine în cameră cotrobăind de zor prin dulap pentru a-mi alege cea mai potrivită ţinută pentru prima zi de şcoală.

Ştiţi,nu e ca şi cum ieri nu mi-am petrecut toată ziua cu Ella prin mall cumpărând haine pentru tot anul. Am fost nevoite să-l sunăm pe unchiul Harry să vină şi el cu maşina fiindcă aparent,toate pungile alea s-au dovedit să nu încapă pe bancheta din spate a maşini şi în portbagaj.

-Bun,eu votez pentru fusta asta neagră şi cămaşa asta în carouri, ce zici? Mă întreabă mama ridicând pe rând în mână fiecare obiect vestimentar,în timp ce eu încă o vedeam în ceaţă .

-Eu zic să mă laşi să mă spăl pe faţă şi pe dinţi mai întâi. Zici că eu am mâncat din coşul de gunoi. Zic eu strâmbându-mă din cauza gustului rău pe care îl aveam în gură,în timp ce mi-am folosit toată energie pe care o aveam în mine la ora aia pentru a mă ridica din pat.

Nu puteam să stau în casă şi să dorm toată ziua??

-Ai de gând să te săruţi cu cineva astăzi de vrei să îţi miroase frumos gura? Mă întreabă mama ridicându-şi o sprânceană în timp ce eu mă abţineam din greu să nu mă dau cu capul de perete.

-La naiba oameni buni! Nu mai poate omul să se spele pe dinţi fără un motiv anume?? Ce e greşit în a avea o respiraţie proaspătă?? Întreb eu gesticulând dramatic din mâini îndreptându-mă spre uşa de la baie. Şi apropo,fusta şi cămaşa aia au fost luate special pentru ziua recunoştinţei. Până atunci nu o să mă vezi pe mine în fustă. Imi iau blugi. Zic eu înainte de a trânti uşa de la baie în urma mea,lăsând-o pe mama singură în camera mea,bombănind ceva ce doar ea înţelegea.

Urăsc prima zi de şcoală încă de când mă ştiu. Iar acum,faptul că o să fiu boboacă la o şcoală nouă unde o să am colegi noi,o face şi mai insuportabilă. Iarăşi o să se uite toţi ciudat la mine ,iar eu o să mă simt incomod,exact ca şi pe clasa 1.

-Vrei să venim eu şi tata cu tine? Mă întreabă mama de îndată ce am ieşit din baie,luându-mi din dulap o pereche de blugi negrii şi o cămaşă albă cu model floral (ideea Ellei) .

-Glumeşti,nu? Nu am de gând să mă fac direct din prima zi de ruşine în faţa tuturor că am venit în peima zi de liceu cu mami şi tati ca şi copii din grădiniţă. Merg cu Marcus şi gemenii Tomlinson. Spun eu schimbându-mă rapid de pijamale,în timp ce mama s-a oprit în tocul uşi zâmbind strâmb.

-Te facem de ruşine dacă venim cu tine? Aşa de ruşine îţi e cu noi?

-Mamă! Dar nu am zis asta..Nu îmi e ruşine cu voi,doar că faza e că nu vreau să fiu singura de pe acolo cu mama de mânuţă. Îl am pe Marcus şi pe gemeni. Nu sunt chiar singură.

-Pff..Bine. Oricum am vorbit şi cu Roby. Adam o să vă ajute să vă adaptaţi,deci staţi prin preajma lui. Îmi zice ea zâmbind,ca mai apoi să bată uşor cu mâna în uşă şi să iasă din cameră.

Perfect,Adam o să fie dădaca noastră. Fix Adam,care acum doi ani când l-am văzut ultima dată am căzut pe loc drept încercând să-l prind din urmă pe Albert,fiul unchiului Niall,care pe atunci avea 3 ani, şi aşa am căzut direct într-o baltă de noroi şi m-am murdărit toată iar Adam era acolo.

Frumoasă ultimă întâlnire,nu?

Eram penală (nu că acum nu aş mai fi) ,şi eram îndrăgostită de el,iar el era atât de perfect şi frumos şi amuzant şi carismatic încât era inevitabil să nu ai un crush în el. Însă pentru el mereu am fost Hanna Banana. Verişoara mai mică a lui Marcus şi Ella care mereu făcea câte o nefăcută .
Oricum,el cred că o place pe Ella,chiar dacă de-a lungul anilor amândoi au negat zicând că sunt doar buni prieteni,ştiu eu că încă o simpatizează. Adică este Ella,toţi o simpatizează .

High School Years Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum