Capitolul 32

797 77 40
                                    

Hanna's pov.

"-Marcus, spune-mi te rog că ştii pe unde suntem. Zic eu începând parcă să intru în panică de îndată ce am realizat că într-un fel sau altul ne paşte pustiul.

Ajunsesem pe un drum ca de țară departe de civilizație iar indicatorul de la benzină arată că actul nostru de rebeliune trebuie să se încheie cât mai repede.

-Eu nu îi sun, Han. Nu ne putem face aşa de râs. Îmi răspunde el fluturând dramatic din mână.

-Bine, nu îi suna. Dar eu tot îi dau un share location lui Adam.

-De ce lui Adam şi nu gemenilor? Îl placi aşa-i?

-Nope. Doar că, nu ştiu Marcus. Nu mă stresa. Am plecat de vreo 8h de acasă, mor de foame şi am nevoie la baie. Murmur eu iritată de îndată ce îmi pornisem telefonul.

Aveam peste 100 de apeluri nepreluate şi mesaje. Toți încercaseră să ne contacteze.

Intru pe conversația mea cu Adam, dau rapid un share location apoi arunc telefonu pe bancheta din spate, imi dau centura jos şi cobor în mijlocul drumului.

Ce maşini? Ce oameni? Nici insectele nu cred că aveau curajul să treacă pe aici.
Mă sui pe capotă şi îl urmăresc din priviri pe Marcus cum coboară şi el, poziționându-se în fața mea.
-De ce o iubeşti? Pe Chanel, zic.
-De ce nu aş iubi-o? Mă întreabă el ridicând uşor din umeri.
-Pentru că este o pacoste, de aia. Adică Adam..poți mai mult de atât.
-Mi-ai zis cumva Adam? Mă întrebă Marcus uşor confuz şi amuzat.
-Sunt aproape sigură că am zis Marcus. De ce ți-aş fi spus Adam??
-Nu ştiu Hanna, tu să îmi zici..
-Nu pot Marus..Scuze. Spun eu sărind ca arsă de pe capotă până când inima mea chiar nu o lua la goană la auzul numelui lui.
-Recunoaşte că eşti îndrăgostită de el Han' . Nu te mai încăpățâna aşa!"
Conversația de acum câteva ore cu Marcus parca era pusă pe repeat din momentul în care ochii mei i-a întâlnit pe cei ai lui Adam.
A oftat brusc uşurat trăgându-mă în brațe, nepăsându-i parcă de nimic.
-M-ai speriat de moarte prostuțo, ne-ați speriat de moarte. Se corectează el dându-mi drumul din îmbrățişare atunci când Jake tuşi zgomotos şi nervos.
-Mă jur că îmi vine să vă dau cu ceva în cap!! Cum dracu puteți să plecați aşa sunteți nebuni?? Pentru nişte drame în dragoste?? Urlă Jake efectiv, fiind mai nervos ca niciodată. Am condus atâtea ore ca să vă găsim în pustiu?? Sunteți IDIOȚI.
-Tu cum te-ai simții dacă ai tăi ți-ar fi făcut aşa ceva?? Urlă Marcus iritat, în timp ce eu, Adam şi Blake priveam toată scena în tăcere.
-NOROCOS. Aşa mă simțeam. Norocos că n-am ajuns să mi-o trag cu una care e posibil să îmi fie soră biologică!
-Poftim?! Zise brusc Marcus, rămănând parcă fără aer.
-Da deşteptule. Încearcă data viitoare înainte să te cuplezi cu fata unei foste de a lui taicăto să îi aflii puțin şi istoria. Adăugă Jake, înainte ca Blake să îl oprească.
-Marcus, nu vrem să fim noi cei care îți spulberă visele dar credem că există o posibilitate...
-Nu vreau să aud Blake. Haideți să mergem acum. Zise parcă dărâmat, urcând pe locul din dreapta al maşinii sale în timp ce Jake s-a urcat la volan.
-Adam, mergi cu hanna, da? Întreabă Blake înainte să se urce în spate, astfel lăsându-ma singură cu crushul meu încă din copilărie.

-Voi vorbiți serios? Îl întreb eu pe Adam de îndată ce am urcat în maşină alături de el.
-Este o teorie..Pe care am auzit-o de la Harry după ce ați plecat. Cică de asta ar fi atât de disperat să îl țină pe Marc departe de ea, bine,nu că altfel Chanel ar reprezenta un mare câştig..
-Şi ai mei? Au zis ceva? Întreb eu cu o voce joasă simțind acum ruşinea plecării mele.
-Doar să am grjă de tine şi să te aduc în siguranță. Şi i-am jurat că aşa o să fie. Îmi spune el privindu-mă adânc în ochi.
Am simțit cum inima mea stă să îmi sară din piept în timp ce o senzație ciudată mi-a străbătut tot corpul.
-De ce i-ai jurat asta? Îl întreb eu înainte să pornească maşina.
-La naiba Hanna vrei să îți arât de ce? Mă întrebă el disperat ca mai apoi să îmi prindă brusc fața în palmele sale calde, buzele lui moi atingându-le pe ale mele într-un sărut disperat care mă topise cu totul.
El era. el trebuia să fie.
În momentul acela am realizat că nu voiam să mă mai desprind vreodată de buzele lui, ale lui Adam.

High School Years Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum