High School Years

Capitolul 14-Nu am spus că mă deranjează că sunt cu tine în poza aia

Hanna's pov.

-Wow,nu mă așteptam să se întâmple asta,însă zâmbiți vă rog! Îi aud vocea lui Quennie venind din capătul vestiarului, făcându-ne pe mine și pe Adam să întoarcem capul către ea chiar în clipa în care lumina blițului a luminat toată încăperea întunecoasă.

-O să te!! Exclam eu încercând să mă ridic de pe Adam atunci când Queenie mi-a aruncat o privire superioară și înfumurată, ca mai apoi să facă un gest de salut din mână și să iese mândră din vestiar, rămănând din nou doar noi doi,singuri.

-O chelesc pe roșcata aia! Mârâie Adam nervos în timp ce eu încercam din răsputeri să mă mobilizez și să mă ridic de pe el,având tot odata grijă să nu rămân total goală.

-O urăsc!!

-Te ajut? Mă întreabă el rânjind,schimbându-și brusc starea de spirit,poziționându-și mâinile pe talia mea.

Și acum chiar că am roșit rău de tot.

-Mersi. Reușesc eu să zic într-un final atunci când ,cu ajutorul lui Adam, am reușit să mă ridic de pe jos,fiind încă învelită în preșul ăsta dezgustător.

-Oricând,pentru tine. Îmi zice el dându-și rapid hanoracul jos de pe el, înmânându-mi-l. Știu că nu e cine știe ce,însă până una alta cu siguranță este mai oke decât preșul. Îmi zice el chicotind ca mai apoi să se întoarcă cu spatele până ce eu am reușit să îi îmbrac hanoracul,rugându-mă să fie suficient de lung cât să-mi acopere totul.

Și măcar odată în viață după atâta timp în care soarta și-a bătut joc de mine,karma a ținut cu mine. Noroc cu Adam care are aproape 1,80 și cu hanoracele lui lungi care îmi vin aproape de genunchi.
Nici nu-i puteam mulțumii mai mult.

-Știi..Albastrul te prinde destul de bine. Spune el zâmbind întorcându-se cu fața înspre mine,de îndată ce am avut grijă să mă închei la fermoar până sus.

-Mersii,chiar mersii și scuze pentru căzătură. Nu mă așteptam să dau pe aici de nimeni. Spun eu rușinată,strângând cu putere din ochi atunci când Adam a râs scurt , mângâindu-mă ușor pe umăr.

-Se pare că destinul a făcut ca antrenorul să mă trimită aici după mingi fix acum. Ce pot să zic,poate am fost doar omul potrivit la momentul potrivit.. Spune el ridicând ușor din umeri,încercând să nu pară mai emoționat și jenat decât era deja.

Daca el era emoționat și jenat eu eram
ca titanicul după ce s-a ciocnit de iceberg.
Încă nu puteam realiza ceea ce tocmai s-a întâmplat și aveam un impuls de a o decapita pe Queenie Reed.

-Și acum din cauza asta și tu o să ajungi alături de mine în ziarul școlii sau mai rău. Cine știe ce o să facă cu poza aia!! Exclam eu panicată,acoperindu-mi fața cu palmele, în timp ce Adam m-a tras cu putere la el în brațe,îmbrățișându-mă.

-Hei,e oke. Și dacă vede toată lumea poza ce are? Nu se vede nimic compromițător în ea. Oricum pentru asta micuța Reed o s-o încurce rău de tot. Spune Adam sigur pe el,făcându-mă să trag adânc aer în piept la finalul îmbrățișării. Oricum,ce s-a întâmplat până la urmă?

-Să zicem că micuței roșcate îi e frică de concurență. Ne-am cam ciondănit în ora de sport,iar la final când am intrat la duș ea mi-a furat hainele. Mai departe poți să tragi și singur concluziile. Spun eu încrucișându-mi brațele la piept atunci când Adam și-a scos telefonul din buzunar.

-E o viperă și o să platească pentru asta. Te ajut eu să te răzbuni. Îmi spune el rânjind, având acea sclipire înfiorătoare de malefică în ochi.