High School Years

Promo.

Marcus's pov.

Bătea cu degetele în masă în clipa în care eu am intrat în bucătărie.
Venisem de la meciul de fotbal,eram lihnit însă atunci când privirea mea a întâlnit-o pe cea a tatei am realizat că mâncarea putea să aştepte. Era nervos. Al naibii de nervos,iar asta lui nu îi stătea în fire. Era mereu o persoană mai aristocrată.
Nici el nici mama,care nu părea nici ea într-o dispoziţie prea bună, nu stăteau jos. Erau amândoi în picioare privindu-mă în acel fel în care un părinte îşi priveşte un copil când a făcut-o lată.

-Hei..S-a întâmplat ceva? Îi întreb eu simţind deja cum mă ustură gâtul.

Ştiam,defapt aveam o idee despre ce era vorba, însă speram să greşesc.

-Ştii,astăzi m-a sunat directorul Rollins. Ştii ce mi-a zis? Mă întrebă tata trăgând adânc aer în piept. Mi-a zis,continuă el, că vineri seara a pornit alarma şcolii după ce trei elevi au vandalizat-o intrând în miezul nopţii în biroul directorului pentru a schimba rezultatele unor teste. Ştii cumva despre ce elevi era vorba,Marcus?

-Eu..

-Ştii ce Harry. Las-o baltă cu ocolişurile. I-o taie mama,apropiindu-se nervoasă de mine. Tu,amice ai dat de belea. Ştii ce se află în plicul ăsta? Fişa oficială a exmatriculării tale. Te-au exmatriculat,Marcus! Te-au exmatriculat de la cea mai bună şcoală din L.A. tu chiar ai înnebunit?? Ţipă mama mea la mine gesticulând cu mâinile prin aer, în timp ce gura mea se făcuse pungă.

-Vorbiţi serios??

-Nuu. Glumim. Nu vezi ce amuzaţi suntem?! Răspunse tata ironic. Tu şi gemenii Tomlinson aţi întrecut orice limită de data asta! Ştii..Şi eu am fost adolescent şi am făcut-o de multe ori lată,însă nu am ajuns în pragul exmatriculării!!

-Era testul la mate. Picam semestrul dacă luam o notă sub 5. Încerc eu să mă apar,însă era clar că luptam degeaba. Voi vorbii cu domnul Rollins. Voi face muncă în folosul comunităţii,orice! Mă vor primii înapoi,promit!

-E prea târziu. Am încercat orice,şi eu şi Louis..Nu vor să vă mai primească înapoi. A fost picătura care a umplut paharul.

-Tată eu..

-Însă..Am rezolvat-o. Ştii,am vorbit cu maicăta şi dacă tot nu îţi place atât de mult şcoala atunci de ce să ne batem capul să te trimitem la un liceu privat? În oraşul ăsta sunt o groază de licee de stat,şi din întâmplare ştiu unul care va face om din tine. Adaugă tatăl meu scoţând la iveală acel zâmbet viclean al lui care îmi provoacă mereu un fior pe şirea spinării.

În familia asta, când primeşti zâmbetul ăla e ca şi când ai încheiat fără voia ta un pact cu diavolul. În 18 ani de viaţă am învăţat asta .

-Te rog,te implor! O să vorbesc cu el. Trebuie să existe o cale. Intru în clasa a doişpea. Nu pot să termin liceul în altă parte. Acolo am o iubită,am prieteni,am o viaţă.

-Prea târziu. Te-am înscris deja. Din toamnă o să înveţi la liceul Baverly.

-Vrei să spui liceul unde tu şi mătuşa Rebekah şi mama aţi învăţat? Te rog,trimite-mă mai bine la şcoala militară ci nu acolo! Exclam eu strâmbându-ma la gândul că aveam să fiu atât de aproape de a-i călca în totalitate pe urmele tatălui meu,ceea ce mă speria total.

-Ce ai împotriva lui Baverly? Mă întrebă mama ridicând o sprânceană. La urma urmei liceul ăla e o tradiţie de familie.

-Tocmai asta e problema!

-Atunci e cu atât mai perfect. Băiatul meu o să-i calce pe urmele tatălui său. Exclamă tata cu o voce de copil ciufulindu-mi părul,schimbându-şi la 180 de grade starea de spirit.