High School Years

Capitolul 31-Pentru câteva ore de pace.

Marcus's pov.

-Sincer îți spun, nu prea îmi pasă de ce decizie o să iei sau ce vrei să faci însă eu merg acasă. Nu mai am chef de Vegas și cu atât mai puțin de prostiile lor. Murmul eu dând pe gât un pahar de jack simțind cum toată furia strânsă în 18 ani și mai cu seamă în ultimele luni, se învârte în jurul acelui pahar.
Dacă mai strângeam mult de el, probabil că și rămâneam cu cioburile în mână.

Nu știu dacă îi uram sau era pur și simplu intensitatea momentului care pusese stăpânire pe mine; însă sunt sigură că dacă acum ar fi apărut în fața mea tata sau mama sau oricine altcineva nu ar fi ieșit nimic drăguț.

E oribil. Trecând peste glume și tot, să porți numele de "Styles" e oribil. E ca și când numele ăsta ar reprezenta cel mai înalt standard la care eu nu am să ajung niciodată. Ei au pretenții. Au prea multe pretenții ireale și nu conștientizează încă că am crescut. E tragic fiindcă eu aș putea pleca fără să mă mai întorc vreodată și legal vorbind ei nu ar putea să îmi facă nimic.
Dar nu o să fac asta, nu aș face asta. Îmi iubesc familia, doar că ei nu îl iubesc pe Marcus așa cum este el ci ei venereaza doar "varianta mai tânără" a tatei care de altfel și speră să fie mai bună și mai înțeleaptă decât el.
M-au mutat de la liceul meu la Baverly doar pentru că tata a fost aici. M-au mutat la Baverly doar pentru că sperau că voi devenii vedeta echipei de baschet întocmai ca și tata, nu neaparat pentru că la vechea școală aș fi fost chiar așa o problemă majora.
Oke, poate am fost o problema majoră și am făcut câteva nefăcute, însăă cu siguranță puteau fi trecute cu vederea, nu? Cred.

Oricum, ideea e că lor le place controlul, mereu le-a plăcut iar asta nu pot să zic că m-a deranjat vreodată super mult însă acum e altceva..Ei nu o cunosc pe Chanel, doar judecă. Judecă o persoană total necunoscută după faptele mamei ei.
Asta e problema ei, nu pot face diferența aia dintre părinte și copil,ei nu pot realiza ca e vorba de două ființe distincte. Pentru ei Chanel este egal cu Ariana cum și eu ar trebuii să fiu leit tata.
Minciuni.

-Vin cu tine. Spune Hanna prinzându-mă de mână fără însă să mă privească.
Am mai slabit strânsoarea paharului, ridicându-mi ușor capul înspre verișoara mea care, dintr-un motiv sau altul simțeam că îmi împărtășește aceleași gânduri.

Știam că și ea era afectată în aceași măsura ca și mine chiar dacă sincer să fiu nu cred că ea chiar îl iubea pe Chase așa cum o iubesc eu pe Chanel.
Nu era corect. Se folosea de puștiul ăla sperând că așa va fi capabilă să treacă peste sentimentele ce le împărtășea față de Adam. Adică știm cu toții ce s-a întâmplat aseară între ei doi. Mă rog,toți mai puțin ei doi, dar asta nu prea contează.

-Atunci ce mai așteptăm? Hai! Poate nu mergem chiar până acasă dar măcar să ieșim din orașul ăsta..Zic eu ridicându-mă de la bar, căutând în buzunarul gecii după cheile de la mașină.

Aveam nevoie de o gură de aer proaspăt. Niciodată nu m-aș fi gândit că Vegasul mă poate indispune într-un asemenea hal, însă a reușit.

-Nu știu de tine, dar eu am de gând să îmi închid telefonul. Îmi spune Han de îndată ce am ieșit din incinta hotelului, îndesându-și smartphone-ul undeva în buzunarul din spate al pantalonilor.

Fără să zic nimic i-am urmat exemplul așteptând ca și ecranul telefonului meu să se facă negru.

-Pentru câteva ore de pace. Zic eu trăgând adânc aer în piept ca mai apoi să deschid portiera mașinii, să bag cheile în contact și să apăs pe accelerație.

Rebekah's pov.

-Eu mă jur că o iau razna. Unde sunt? Și de ce naiba și-au închis telefoanele? Dacă li s-a întâmplat ceva? Mă repezesc eu la o groază de concluzii care parcă au făcut toată camera să se învârtă cu mine.

Sunt copii buni, amândoi. Niciunul nu ar fi plecat așa pe nesimțite și în niciun caz nu și-ar fi închis telefonul.

Îmi bubuia capul. Drogurile și băutura de noaptea trecută combinate cu asta..nu puteau aduce nimic bun. Și era numai vina lui Zayn.

E pentru prima oară când efectiv cred că l-aș jupoii de viu.

-Ți se pare că scrie Nostradamus pe fruntea mea?? Scumpo, n-am ajuns încă nici să citesc în stele și nici nu le-am implantat câte un GPS în fund ca să visez pe unde sunt! Sunt nervoși. O să le treacă și o să vină acasă. Spune Harry turnându-și un pahar de tărie,părând parcă atât de nepăsător.

Însă știu, era devastat ca și mine de altfel.

Simt ca am pierdut cea mai mare bătălie, bătălia de a fi părinte.
Știam că nu mi se potrivește și că o să o dau în bară însă niciodată nu m-aș fi gândit că e posibil să îmi fac propria fiică să mă urască.

-Eu renunț. Am nevoie de o gură de aer. Spun simțind cum senzația de amețeala se intensifică în timp ce toate persoane îngrijorate din cameră parcă mă sfâșiau cu privirea lor necruțătoare.

Nu am vreo problemă cu Chase, sunt dispusă să îl accept pe puști. Îmi vreau doar fata acasă..vreau să fiu un părinte bun și demn de ea. Nu o mamă care noaptea la 4 e drogată în Vegas...

-Ne puteți lăsa puțin singuri? Îi întreabă Harry pe ceilalți în timp ce privirea mea îl studie puțin pe furiș.

Fără să se audă vreun protesc, camera cea mare s-a eliberat, rămănând acum doar noi doi. Cei doi Styles.

-Am greșit, Bekah..Sunt un eșec. Spune el picând din picioare direct în fund,prinzându-se disperat de cârlionții săi.

-Nici eu nu sunt mai departe de tine..Spun eu cu o voce joasă așezându-mă lângă el pierdută.

-Nu, nu înțelegi. Am un motiv serios pentru care vreau să îl țin pe Marcus departe de Chanel..foarte serios. Spune, întunecându-se brusc la față.

-Ce motiv ai, Harry?

-Am un sentiment nasol..foarte nasol..că e posibil ca chiar să fi lăsat gravide în aceași perioadă două femei..Și Ariana să nu fi mințit când mi-a zis că e însărcinată..Și dacă e așa cum cred eu că e..atunci la naiba cu viața mea..Nu vreau ca Marcus să plătească în felul ăsta greșelile mele..

-Harry..N-are cum. Ai zis ca nu te-ai mai culcat cu Ariana de mult timp și că e imposibil ca copilul să fie al tău. Spun eu încercând să pun cap la cap toată informația asta care m-a lăsat mască și pe mine.

-Da, am zis asta fiindcă o voiam pe Ali și eram disperat însă..cu o săptămână înainte de nuntă..

-Harry, tu realizezi ce afirmi, nu?

-Da. Sunt șanse ca Marcus și Chanel să fie frați iar dacă e așa..sunt mort. Am încurcat-o rău de tot...