Black Stars

Capitolul 3

    Hey, hey, in primul rand vreau sa va zic ca imi pare rau ca am adus atat de tarziu. M-am gandit sa fac o surpriza pentru toti cititorii, un capitol destul de lung. Nu promit ca toate capitolele vor fi la fel de lungi  pentru ca acesta mi-a luat 3 zile din viata. Vreau sa va multumecs pentru comentariile si sfaturile voastre. Astept pareri si bune si rele si sper sa acest capitol sa fie cat de cat bun. Stiu ca am tone de gresei dar le voi edita in timpul saptamanii. Stiu ca cu totii imi antrageti atentie la diacritice, insa spun ca sunt din Moldova si aici e o scriere diferita si deja vien vorba de deprindere, oricat as incerca tot gresesc. O sa ii pun urmatoarele zile diacriticile pentru ca in seara asta suntn franta de oboseala.  Si vreau sa anunt ca postez in weekend pentru ca scoala ia mult timp si nu reusesc. Sper sav a placa capitolul cu toate ca am cam mult dialog dar sunt o fana a actiunei. Va urez lectura placuta si puteti sa ma omorati pentru greseli. Astept sfaturi si pareri. Kisses :**

      Mergeam încet prin magazine uitându-ma după produsele de care aveam nevoie. Am luat în mana o garafa de apa proteinizată. Ma simteam lipsita de putere. Am simţit o silueta mica izbindu-se în piciorul meu.

 - Catherine Wallace! Glasul ei exprima uimire. Stăteam şi o priveam ţintă, vedeam cum buzele ei se arcuiră într-un zîmbet inocent iar ochii sai se umplură cu lacrimi grele.

  Ştii, zise ea incercând să-şi şteargă lacrimile. Eu, eu, eu te cred perfecta în adevăratul sens al cuvîntului. Felul tau de a fi şi de a nu-ţi pasa ce cred alţii despre tine. De la tine am învăţat ca trebuie sa continui sa crezi în tine. Tu eşti cea care exprima bunătatea. Curajul tau e ceea ce ma făcut sa lupt pentru visurile mele cu adevărat. Mariah m-a învăţat ca te poţi mîndri cu numele tau cu toate ca nu-ţi place, ca poţi fi libera în pielea ta. Christine a dat dovada ca zîmbetul e cea mai puternica arma pe care o poţi poseda. Voi mi-aţi arătat ca viata merita trăită, voi aţi fost sursa de viata şi modelul. Ai putea sa-mi dai un autograf?

     Am înghiţit în sec, trecuseră 2 ani de cînd nu mai auzisem acele vorbe. Inima mi se oprise în loc şi mi se facura cat un purice. Nu aveam curajul sa zic nimic. Nu credeam ca ma mai cunoştea cineva. Eram mişcata atît emoţional cît şi fizic. Obrajii mei prindeau culoare. Ochii mei prinseră culoare. Nu stiam ce simteam cu adevărat, tristeţe sau fericire. Fetiţa încă era lânga mine privindu-mă cu ochi rugători. Nu, nu puteam face fata sentimentului. Cu 2 ani în urma fusese ceva normal pentru mine dar acum nu aveam nici cea mai vaga idee cum sa reacţionez. M-am aplecat la nivelul ei. Atunci am simţit o silueta înaltă cum se apropie.

 - Parca ţi-am spus sa nu te îndepărtezi de mine. Parul negru îi era ridicat în sus. Ochii sai erau pătrunzători. Era mai înalt de cat mine cu aere şi fiţe în voce. Fetiţa a murmurat nişte scuze dar nu s-a clintit din loc. M-am ridicat şi am pus garafa în coşul meu apoi am mai pus doua. Am vrut sa ma urnesc de acolo dar fetiţa ma prinse de mana. M-am oprit şi am privit spre silueta băiatului care privise scena superior.

 - Ai trebui sa ai mai multa grija de ea. Şi sincer îmi pare rău. A trecut mult timp de atunci, nu mai am o semnătura, nu mai sînt cine eram, nu mai fac ceea ce făceam, îmi pare rău. Fetiţa îmi elibera mana şi a afişat un zîmbet trist apoi a aplecat capul trista. Cred ca încercă sa se confrunte cu realitatea exact cum făceam şi eu în momentul de fata.

 -Sa ştii ca tot idolul meu ramai. A zis ea încercînd sa schiţeze un zîmbet fals. Băiatul privea spre mine dar expresia fetii sale nu avea nici un sentiment. Am închis ochi încercînd sa-mi ascund adevăratele sentimente. Am plecat de acolo cu pasi repezi îndreptîndu-mă spre casa. Am privit spre coşul meu, nu aveam tot ce scrisesem pe lista. Am suflat din greu şi am achitat cumpărăturile.

 -Luaţi şi aceasta sacoşa. Femeia de la casa mi se adresa cu căldura în voce.

- Dar nu am cumpărat toate astea.