Black Stars

Capitolul 16 - O cina cu scop//

  Mâinile ei tremurânde încercau să înfăptuiască ultimele retuşuri. Cearcănele erau acoperite de un strat subţire de machiaj. Nici de data asta nu dormise bine. Se lovea de malul oceanului, dar nu putea ieşi la suprafaţă. Respiraţia îi era normală, dar privirea îi sclipea, având ochii umezi. Se abţinea să nu plângă, îşi promise ca în acea seară avea să lase gândurile şi probleme pentru un stop de fericire. Zayn era cel care o readuse cu picioare pe pământ, el o ajutase să gândească limpede pentru că doar el reuşise să-i descopere adevărata identitate. Doar gândindu-se la el, întregul trup îi era zguduit de un fior ciudat. Privirea indiferenta o aţintise în podea, dorea să străbată calea dreaptă, dar mereu se abătea din drum. Era îngrijorată de micile imperfecţiuni pe cre le omise în tot acest timp. Avea nevoie de o persoană de încredere, nu putea să rişte. Îi părea rău că avea să transforme o seară perfectă într-o misiune de încredere. Riscase prea mult, iar ea nu lăsa persoanele să intre în viaţa ei fără o invitaţie. Sufletul îi era pustiu şi singuratic, nu avea acel strop de sclipire, nu mai avea acea stare de inocentă. Devenise dură şi fără milă, fusese rănită de prea multe ori, iar acum nu putea trece cu vederea.

 Toate un un început şi un sfârşit. Nu mereu reuşeşti să faci alegerile potrivite. Noi admiram persoanele pentru parfumul lor. Uneori îl irosim prea mult pentru că ne plăcea doar sticluţa, iar elixirul avea un miros dulce. Alteori îl folosim cu grijă, pe încheietura mânii pentru a păstra mirosul pentru totdeauna cu noi. Există diferenţe în materie de sufletul omului. Când ieşim din casa ne asigurăm să arătăm bine la interior, dar înăuntru e pustiu şi praf. Aceasta e prima greşeală. Afişăm acel zâmbet fals fără a încerca să devenim fericiţi şi în interior. Iar ea, Catherine, era un exemplar al greşelilor. Nu era pregătită, doar irosea conţinutul sticluţei, eliberând mirosul captiv. Încerca să dea forme în afară, pe când interiorul era gol, doar un obiect opac imperfect. Nu era pregătită să facă acel pas, dar viaţa îl impuse. O dată cu el îi dăruise un suflet pur care s-o îndrume mereu. Îi oferise alegeri, până avea să-l găsească pe cel perfect. Încăpăţânarea ei devenise o armă pe care o consideră un alt parfum al unei game de flori toxice. Alesese deja, nu era cale de întoarcere, iar alegerea ei avea să fie greşită pe viaţă.

  Se privea în oglindă admirându-şi ţinută pe care o abordase. Purta o rochie de seară roşie cu un decolteu rotund dintr-un material cu un aspect uşor lucios. În partea din fata avea pliuri cu un rol estetic. Rochia îi venea până la genunchi, având în părţi două buzunare. În picioare purta on pereche de botine negre cu platforma ascunsă, toc înalt subţire. Pe vârf aveau aplicate ţinte argintii, iar vârful rotunjit. Fiind confecţionate din piele întoarsă ecologică neagră, puteau atrage atenţia oricui. Machiajul îl avea simplu, nu dorise să iasă în evidenţă. Era doar o simplă cina între ea şi Zayn, cel puţin asta încerca să îşi spună.

 Părul ondulat îl lăsă pe spate, dându-i doar puţin volum. Buzele de un roz colan, iar genele cu un rimel. Nu alese niciun accesoriu. Dorise să pară simplă, să poată impresiona prin felul ei de a fi, nu de a se îmbrăca. Nutrea înăuntrul ei un sentiment frumos numit dragoste, deşi încercă să-l nege cu putinţă. Nu era momentul potrivi să devină o clepsidră. Avea nevoie de capul ei pe umeri, acum când toate lucrurile puteau avea un sfârşit. Se mai privi o dată în oglindă şi suflă din greu. Privirea şi-o arunca spre pantofii înalţi fiind puţin asemănători cu botinele pe care le avea în picioare. Toate hainele pe care le avuse îi arseseră în acel incendiu. Se mulţumise doar să facă câteva cumpărături, iar Zayn îi dăruise botinele.

 Când hotărâse că arată destul de bine, coborâse scările şi le privi pe cele două surori care încă nu îşi vorbeau. Ambele afişară un zâmbet cald în semn că arată bine şi o îmbrăţişară pe rând. Inima ei încă era lovită de sentimente. Casa unde a copilărit nu mai era, focul nimicise totul în cale. Era nevoită să locuiască cu cele două surori care închiriaseră un apartament cu patru camere. Deschise uşa şi inhalase aerul de afară. Trupul i se cutremură când aerul rece făcuse contact cu pielea ei fină.