Black Stars

Capitolul 21 - Demascarea//

 - Catherine, Christine, Marryah, doamne cât mă bucur că sunteţi bine, spuse băiatul cu o prefăcătorie în glas.

 Marryah vru să facă un pas, dar mâna Catherinei o oprise brutal. Ochii ei erau indiferenţi, ţinea strâns pistolul în mâna stângă. L-ar fi împuşcat din prima, dar pierdea toată distracţia. Marryah îşi îndreptase privirea încruntată asupra ei. Nici una n u înţelegea ce o apucase. Un alt foc de arma se auzise pe hol, făcând-o pe Catherine să înţeleagă semnalul. Era timpul şi sfârşitul, nu avea nevoie de falsificare. Totul era acum, avea să îşi răzbune tatăl şi să îşi ducă misiunea la capăt.

- Nu te mai preface, Edward, şoptise Catherine cu un ton brutal. Până aici, toată minciuna ia acum sfârşit.

- Dar Catherine, speram să ne jucăm mai mult, şopti băiatul amuzat.

 Ea nu îi răspunse, era vizibil faptul că a ajunsă doar să se joace cu ea şi amintirile. Tot ce nu ştia el, era faptul că fusese minţit în toţi aceşti ani. Totul a fost un joc şi pentru ea, un joc de supravieţuire, nu mai conta nimic. Tatăl ei şi-a dat viaţa pentru a o ajuta să-şi continuie misiunea, acum era pregătit să-l înfrunte şi să-i spună adevărul. Zâmbetul ei meschin se afişase pe buze, era în culmile fericirii, sufletul fiindu-i prădat de o euforie ciudată. Putea să urle de fericire, câştigase şi îi arătase în sfârşit ce însemna să te joci cu focul. În tot acest timp a trăit într-o mizerie de minciună, dar acum nu mai conta nimic. Aştepta doar ora sigură pentru a putea fi înlocuit sediul de membrii poliţiei, jucase murdar, dar nu avuse alat cale. Asta însemna să fii un agent în misiune pe viaţă şi moarte. Spre deosebire de el nu se jucase cu focul, luptase pentru o caza nobilă.

- Vreau să îţi aud vocea, să te aud. Cu ce ţi-am greşit eu? O copilă? Cu ce naiba?, ţipă ea.

 El aplecase capul, mintea îi era plină de sentimente negative, tot ce avea în minte era să scape. Făcu un pas în urmă, lipindu-se de uşă, iar cu mâna dreaptă apucase clanţa. Catherine zâmbise înfundat şi batjocoritor. Edward deschise uşa şi încercă să fugă, dar silueta lui Zayn îl întâmpină cu pistolul înainte. Asta însemna să fii atent la sunetul de armă, tot rolul îl avuse Zayn anunţând-o că e acolo.

- M-ai încolţit, şopti el. Credeam că vei veni singură şi aş fi putut să te arunc de la etaj, dar se pare că nu. Mereu ai fost cu un pas înaintea mea, ai fost o felină destul de deşteaptă, dar ţi-au scăpat câteva elemente. Uită-ne aici, într-un punct culminant. Chiar crezi că nu am un ac în mânecă?

- Dacă te referi la pistoalele pe care le ai să ştii că sunt false, spuse Zayn gutural.

- Trebuia să fii mort de mâna ei, ţipă el spre brunet. Tu, i se dresase Edward Catherinei. Cine eşti tu? Ce ştii tu? Nu înţelegi durerea unei familii. Tatăl tău e vinovat pentru uciderea aproape a întregii mele familii. Cum te-ai simţi tu, când nu ai avea acea dragoste? Trebuia să mă răzbun, dar pe cine altcineva dacă nu pe scumpă şi sensibila lui fica? Dacă l-aş fi omorât pe el, nu câştigăm nimic, trebuia doar să mă joc cu tine. De un de ai aflat că sunt eu? Ivon nu ţi-ar fi putut spune, iar altcineva nu ştia de personalitatea mea. Crezi că ai câştigat, dar te înşeli. Cine eşti cu adevărat? De ce te ascunzi în faţa acelei măşti? M-am agăţat încă de la bun început de tine, dacă te ucideam nu ar fi fost distruse, era deja plictisitor. În acel accident am crezut că veţi muri toate, ar fi fost prea simplu. Dacă te omorâm doar pe tine ar fi fost prea evident, iar ele ar fi răscolit trecutul. Nu puteam risca. Da, Marryah, m-am jucat cu sentimentele tale, dar mai mult m-am jucat cu memoria lui Harry acum, fii sigură că nu o să-şi aducă aminte de tine.

 Respiraţia brunetei se acceleră, vru să-şi avânte corpul peste băiat, să îl sfâşie în mii de bucăţi, dar Catherine o prinse destul de brutal. Trebuia să asculte toată povestea de la cap până la picioare, iar Marry doar ar fi stricat totul. Când se liniştise o eliberă şi îi făcuse semn să continuie. El avea acelaşi zâmbet tâmpit pe faţă.

- Christine a fost şi ea aproape de toată povestea, Cooper a fost trimisul meu. Însă, tu, draga mea Catherine, eşti enigma supremă. Aş fi vrut să te ucid în acel incendiu, dar tu ai salvat-o pe Ivon, mă întreb de ce. Nimic nu are legătură în felul tău. Eu ştiu, ştiu că încă înainte de a te cunoaşte, ştiam că va trebui să te omor, e ciudat că nu te-ai îndrăgostit de mine. Ţi-ai dus bine rolul, aruncând de fiecare dată ceea ce îţi dădeau sau când se întâmpla altceva înainte ca să stopezi acţiunea. Te felicit pentru toate acţiunile tale, mă întreb de unde ştiai că aici aveam să vin. De aici aveam să îţi trimit un glonţ în capul tău care a reuşit să-l întreacă pe al meu. Cine eşti?, o întrebă monoton cu privirea aspră.

- Te salută Sandra, agenta 007, şoptise suav.

 Ochii băiatului se măriră instantaneu. Nici mort nu ar fi crezut că ea i-a tăiat firile din propria lui poveste. Tot ce făcuse, era  mereu în urmă cu un pas de ea, lucrurile deveneau să aibă sens, toate acţiunile puse cap la cap şi ieşea capodopera.

- Tatăl meu şi-a dat viaţa pentru a lăsa toate acele semne, ştiam de la bun început că acesta era sediul tău principal. Nici măcar fetele nu au ştiut cine sunt eu. Am salvat-o pe Ivon pentru că trebuia să mă asigur de un lucru, se pare că am avut dreptate. Îţi ştiu adevărata identitate de când ne-am văzut prima oară, Maser Franklin.

  Băiatul aplecă capul, alesese de la bun început persoana greşită. Ştia adevărul, dar dorise să îl încerce. Ridicase capul şi îi adresase un zâmbet meschin. Nu era nevoie să joace mai mult, acela era sfârşitul pentru amândoi.

- Eşti un criminal, te-ai ascuns sub un nume fals, dar lasă-mă să îţi zic un adevăr, eşti fratele meu, O proastă aventura a mamei mele când era foarte tânără. Tata a ştiut mereu şi m-a adus la acest stadiu în care mă vezi.

 Toate celelalte priviri erau aţintite spre ei, ea nu avea niciun sentiment atârnat pe acel chip indiferent, iar el nu spunea nimic. Christine privise spre Marry care avea ochi doar pentru Ed, aşa cum îl ştia ea. Era un joc de identitate.

- Nu mai are rost, Catherine. Vei muri şi tu, şi eu, şi toţi cei din această încăpere. Locul acesta va sări în aer şi totul se va termina. Nu te voi accepta niciodată că sora. Ai ştiut şi nu ai făcut nimic, m-ai lăsat să te urăsc şi să te vânez în tot acest timp. De ce nu am ştiu eu?, ţipă el.

 Picioarele lui se mişcau repede, se apropriau destul de periculos de ea. Într-o fracţiune scoase un pistol de la spate şi i-l îndrepta spre faţa ei. Era un moment culminant. Ea nu se mişcase din loc, nici măcar nu îşi schimbase expresia. Ştia că nu avea destul curaj pentru a apăsa pe trăgaci acum. Însă Zayn îşi îndreptă şi el pistolul spre băiat, fără să regrete o secundă, apăsă pe trăgaci. Glonţul nimerise un punct vital, dezechilibrându-l, îşi schimbase traseul şi apăsă pe trăgaci şi el la rândul său. Îi nimerise ochii, iar glasul fetei se făcu auzit în toată clădirea, era un sunet de durere, un ţipăt de groază. Marryah ţipase de uimire, iar Christine era mult prea uimită de cele întâmplate.

- Marryah, Christine, încercaţi să scăpaţi cât mai repede de aici, urlă Zayn şi se îndreptase cu o viteză spre corpul Catherinei.

 O luă în braţe, în ciuda ţipătului şi mişcării ei spontane. Trebuia să o scoată înainte de a sari clădirea în aer. Fugise înapoi spre acelaşi traseu pe care venise. Sperase din tot sufletul că Niall să îl scoată pe Harry la timp, dacă nu avea să fie şi el rănit. Marryah şi Christine erau înaintea lui, fugind pe scări, iar el le urmă la fel de grăbit. Vocea plină de durere şi chin a Catherinei continua să se audă. Băiatul se ruga să rămână vie, ţinea prea mult la ea pentru a o pierde.

 Când ajunseră la o depărtare considerabilă, localul izbucnise în flăcări, iar un sunet puternic îl făcu să-şi strângă ochii puternic, ar putea să îşi piardă auzul, dar nu îi pasă. Sirenele maşinilor de poliţie şi a pompierilor semnalau că erau deja la locul respectiv. Un bărbat în vârstă şi înarmat şi apropriase de Zayn. Privi trist spre fata pe care o ţinea în braţe, apoi îşi întoarse privirea spre Niall care îl cără cu greu pe Harry. Christine plângea în braţele surorii ei care mai avea putin şi izbucnea şi ea în plâns. Acesta era sfârşitul a tot, însă unul tragic.