Black Stars

Capitolul 20 - Stele Negre//

  Picioarele ei lungi se mişcau cu graţie, purtând-o înainte cu paşi siguri. Se deciseră să se despartă pentru a fi mai uşor. Cele trei stele negre se reuniseră, toate având acelaşi scop. Nu mai există o cale de întoarcere, tot ce putea face era să meargă înainte. Nimeni nu avea să scape teafăr din toată nebunia în care s-au avântat, dar merită să lupte până la capăt. Nu tot timpul calea cea uşoară e mai sigură. Trebuie să poţi privi înainte şi să te asiguri că nu laşi pe nimeni să te doboare. Asta era principala idee pe care o susţinea cu ardoare. Ave anevoie de imposibilul pentru a relata posibilul, era doar un mister, o iluzie pe care încerca să o ducă la un ideal. Toate erau spre o singură cale, la o singură intersecţie putea cineva să îţi ia viaţa. Cheia pe care o ducea cu ea avea să îi dovedească act de mult avuse dreptate.

 Ajunseră în dreptul uşii de la intrare. Catherine închise ochii şi încercă să-şi repete în minte acele cuvinte. Venise din partea stângă, luase direcţia greşită când intrase, tot ce-i rămâne acum era să o ia la dreapta. Le făcuse celor două să fie atentă şi porni încet înainte. Trebuia să intre pe a doua uşă de la stânga. Prima era de un lemn masiv pe care nu îl putuse caracteriza. A doua uşă era dintr-o sticlă fumurie care nu lăsa se se vadă prin ea. Le arătase celor două să menţină liniştea şi îşi pregăti pistolul în mână. O deschise încet, trupul fiindu-i rezemat de perete. Auzise paşii destul de bine, iar zâmbetul i se arcuise. Rotise pistolul în mână, iar când umbra devenea din ce în ce mai aproape, îl lovise cu arma direct în tâmplă, bărbatul căzând jos, lovindu-se la cap şi lăsând să curgă pe gresia albă substanţa de un roşu aprins.

 Marryah trase câteva focuri de armă asigurându-se că drumul e liber, dar Catherine îi făcu semn să se oprească, trebuia să-şi păstreze cartuşele pe mai târziu, viaţa era prea scumpă acum. Pe fereastra imensă era desenat o săgeată cu sânge în partea dreaptă. Îşi aduse aminte că era greşit şi le făcură semn fetelor să o ia în partea stângă. Direcţia aceea o ducea spre scări. Drumul era liber, el cu siguranţă era cel care dorea să le omoare şi asta le dădea un avantaj. Ajunseră spre un coridor lung dar îngust, era destul de întuneric, dar reuşi să vadă crispat în perete un mic semn care duceau spre alte scări. Ştia ac mai era ceva, dar nu şi ce. Fără să mai stea pe gânduri o luă înainte la fugă. Cele două fete veneau în spate. Urcase scările cu uşurinţă, ajungând la etajul trei, asta era ceea ce ea uitase. Dacă avea să lupte la etajul trei, viaţa lor era sfârşită acolo.

  Christine observase săgeata desenată cu ceva roşu care arătă spre stânga, iar Catherine îi făcu semn să tacă. Paşii de pe hol deveneau destul de apropriaţi. Christine făcu un pas în faţă, iar când acestea reuşiseră să ajun ga spre scări, piciorul ei îl lovise direct în faţă, dărâmându-l la podea. Când piciorul Chaterinei împiedicase persoană să se ridică, observase că aveau dea face cu o fată. Ochii ei lipsiţi de orice strălucire le aţintiră, iar părul de un blond şters se desprinse, căzând  în valuri. Reuşise să o recunoască din prima, semnele de pe fata se recuperaseră, dar acei ochi erau cu siguranţă ei ei. Marryah luase pistolul şi îl puse la cap, nu reuşi să apese pe trăgaci fiindcă mâinile ei apucară piciorul Catherinei, dărâmând-o şi pe ea. Se ridicase destul de repede în picioare şi îşi scoase pumnalul care îl avea la spate. Era nebună dacă considera că ar fi câştig at într-o luptă contra trei persoane. Se năpusti asupra brunetei cu o sălbăticie uriaşă, pumnalul ei reuşi să o zgârie pe umărul drept, dar s să o taie adânc pe mâna dreaptă. Christine încercase să intervină, dar nu putea trage cu pistolul, ar fi putut-o răni pe sora ei. Mâna Catherinei înşfăcă părul blondei şi o trase pe spate. ÎI şoptise ceva la ureche, iar cu cealaltă mâna îi poziţionase cuţitul pe gât. Când zâmbetul îi devenise sadic apăsase pumnalul pe gât, lăsând că sângele să ţâşnească, apoi o aruncase cu toată forţa peste balustrada scărilor. Îşi rupse mâneca din umăr şi i-o în mâna lui Marryah să îşi lege mâna. Trebuia să oprească sângerarea sua ar fi pierdut prea mult sânge.

Îi poziţionase pumnalul înapoi la încălţări şi o luă înainte pe coridor, părea pustiu, dar continua să fie atentă. Se oprise brusc şi îşi aduse aminte că toate trei semne după etaj erau greşite. O privi pe bruneta care dăduse în şmen pozitiv şi o luară toate teri la fugă spre celălalt coridor. Încă două semne zugrăvite în gresie erau greşite, lucruri ce o făcea să devină nesigură. Ar fi putut să le schimbe oricine, dar îşi continuase drumul fără să spună o vorbă. Nu era momentul să dea înapoi. Fugise pe coridorul lung până la uşa a doua pe care o deschise, era goală dar avea o mulţime de ferestre imense. Înghiţise în sec, cu siguranţă tatăl ei avuse în gând un plan perfect, dar nu înţelegea ce dorea să spună. Auzise un sunet de armă de la etajul trei, dar îl ignorase.

 Picioarele ei continuară să fugă până ajunseră la a zecea uşa din partea dreaptă. Christine dăduse afirmativ din cap şi încetul deschise uşa. Câteva focuri de armă veniseră din încăpere şi găuriseră peretele din faţă. Catherine se lăsă pe brută şi se rostogolise încet. Ştia că nu avea timp să schimbe direcţia pistoalelor. Când ajunse în drept cu uşa, culcată pe spate, apăsase pe trăgaci la ambele pistoale până le descărcase. Corpul lui Marryah se lasă la podea, trăgând-o din uşă. Podeaua fusese şi ea găurită. Nu aveau timp de mulţumiri. Îşi încărcase repede un pistol şi făcuseră schimb cu bruneta. Dăduseră din cap. se apropriară de uşa încet şi lăsară doar mâna la vedere, apoi o retraseră repede. Alte focuri de aram găuriseră peretele. Ochii albaştri ai feţei număraseră găurile, apoi măsurase fugitiv distanţa în mine, calculase şansă să greşească, apoi îşi afişase zâmbetul nebun. Făcu un pas repede şi se poziţiona în faţa uşii. Mâinile ei se mişcară cu graţie, nimerind patru persoane în cinci secunde. Un glonţ îi trecu pe lângă umăr, sfâşiind puţin carnea. Îşi duse direct mâna spre rana şi tipa puternic. Christine făcu un pas şi nimerise din prima un punct vital, tipul din faţa ei căzând la podea, ţipând de durere. Marryah mai apăsase o dată pe trăgaci, asigurându-se că nu se mai ridică.

 Catherine luase mâna de la umăr şi le făcură semn că este bine. Trebuiau să continuie drumul, intraseră în cameră şi se îndreptaseră spre a doua uşă care era deja deschisă, apoi o luară la dreapta, ajungând în holul principal. Ştia că nu era etajul greşit, fără să mai stea pe gânduri, piciorul blondei lovi prima uşă care spre norocul lor ducea spre scări. Totul era complet cum îi spuse tatăl ei, nu greşise nicăieri. O luară pe scări, asigurându-se că e cale liberă. Christine rămaseră în urma să-şi încarce pistolul, iar Marryah făcuse schimb cu blonda din nou. Catherine îl încărcase în fugă, dar ochii ei studiară cu atenţie. Observară câteva semne, dar îşi aduse aminte, totul era doar o iluzie, erau doar zugrăvite pentru a încalci ochii şi calea. O luase spre al doilea hol, nu îi prea mirosea a bine, dar nu avea altă cale. Auzise din nou un sunet de armă venind de la etajul patru sau trei, nu putea spune cu aproximaţie. Umărul o începea a durea din nou, dar continua să alerge pe hol.

 Omise şi al doilea semna, apoi urmară altele cinci. Penultima uşa era cea care o aştepta să vină. Cele două fete o priviră încruntate, ea încercase să facă un pas în urmă. Era zguduită, avea să îl demaşte, avea să lupte cu el, avea să plângă de durere, dar nu era altă cale. Avea atâtea întrebări, dar nu aveau să vine răspunsurile, ştia asta. Marryah îi puse o mână pe umăr, dar o retrase repede când văzu că aproape strigă de durere. Îşi scoase pistoale pe care le avea la şolduri verifica dacă sunt încărcate. Trase adânc aer în piept şi privi la ceasul pe care îl avea pe mână. Doar cinci minyte avea la dispoziţie. Le făcură semn fetelor să o urmeze. Fugiseră spre penultima uşa şi o deschise sigură pe ea. Intrase în camera cu o indiferenţă ciudată, diferită de cea pe care o purtase până acum. Se îndreptase spre fereastră şi privi oripilata imaginea dezgustătoare. Peste tot erau doar cadavre pline de sânge. Zayn îşi făcuse partea lui, tot ce mai rămânea acum, era că el să nu uite mesajul său să îl încurce. Auzise un sunet de armă puternic în apropriere. Se întoarse repede la auzul unei clanţe. Era momentul, avea să întâlnească STELE NEGRE.