Black Stars

Capitolul 19 - Din nou o tinta//

 Christine şi Marryah se priviseră uimite. După atâta vreme aflaseră crudul adevăr despre prietena lor. Şatena se ridică de pe scaun şi îl privi pe Niall cu tristeţe. Ea ştia că nu îi mirosea a bine când se întâlniseră în Londra, dar acum lucrurile prindeau sens. Harry îşi încărcă pistolul şi îl aruncă lui Niall. Acesta îl prins şi îl ascunse la spate.

- Nu îmi vine a crede, a mers atât de departe!, şoptise Marryah. Era uimită, avea nevoie de răspunsuri.

- Te referi la înscenarea morţii lui Zayn?, vorbise Niall în cele din urmă.

 Fusese prea tăcut de-a lungul discuţiei lor. Nu luase parte la vorbă, preferase să aranjeze revolverele şi toate armăturile de care vor avea nevoie. Nu îl ura pe Zayn, dar nici nu îi convenea faptul că plecaseră amândoi pe cont propriu. Erau o echipă în cele din urmă, nu puteau să lupte unul fără celălalt.

- Zayn a ştiut în tot acest timp, iar noi ne-am dat seama mult prea târziu. În tot acest timp a fost testaţi. E imposibil când te gândeşti, fata asta e mult prea inteligentă, terminase Harry cu un ton gutural.

 Nimeni nu mai îndrăznise să comenteze. Niall îşi întoarse faţa spre creţ. Trebuiau să plece şi ei, dar ele ar fi protestat. Totul devenise o răsturnare de situaţie. Blondul îşi scoase telefonul din buzunar şi formă un număr. Aveau nevoie de planul clădirii, nu puteau risca.

- Harry, nu mai e timp. Trebuie să plecăm. Dacă Zayn a ucis-o pe Ivon, fii sigură că am enervat creierul. Nu vreau să riscăm. Grăbeşte-te, ţipă blondul puternic.

- Nu plecaţi fără noi, protestă Marryah ridicându-se.

 Christine şi ridicase şi ea, susţinând-o. Niall suflase din greu. Ştia că se va ajunge la asta. Spre deosebire de relaţia lui Zayn şi Catherine, ele nu aveau nici măcar un strop de experienţă. Era mult prea periculos, iar simplu fapt că ar putea fi rănite îl făcea să protesteze.

  Ochii creţului se întunecară, nu aveau timp să se certe. Lupta deja începuse, era timpul lor să intre în acţiune. Azvârlise pe masă două pistoale şi îi făcu semn lui Niall să se grăbească. Marryah fusese entuziasmată, deşi fericirea ei nu avea loc. Folosise un pistol de multe ori, dar Christine se strâmbă. Ura să poarte armă după dânsa. Ştia ce durere provoacă, felul în care curma viaţa unei persoane era inacceptabil pentru ea. Tremurase din cap până în picioare când lua pistolul în mână. Ştia să îl folosească, James, de fapt Niall, o învăţase. Riscau atât de mult la propria lor viaţă încât îi  dădeau lacrimile.

 Marryah se întoarse şi o apucă de umeri. Fără să stea mult pe gânduri o zgudui, forţând-o să o privească în ochi. În ochii brunetei se observă licăirea lacrimilor, dar ea le împiedica să cadă. Încerca să pară puternică şi să arate că nimic nu o afectează. Era totul sau nimic. Dacă ieşeau vii din asta, totul avea să se sfârşească, puteau să revin la vechea lor viaţă. Puteau să trăiască în linişte, fără sentimentul de teamă. Momentul le fusese strigăt de băieţi care le forţară să se grăbească. Erau aproape de sediu.

- Înainte de a intra, trebuie să promiteţi ceva. Fetele se uitară uimite una la alta, iar el continuă. Dacă eu şi Niall ajungem împuşcaţi, vreau ca voi să părăsiţi cât mai repede acel loc, fără să vă uitaţi în spate şi să vă protejaţi.

 Cele două fete înghiţiră în sec, ceea ce le cereau avea sens, dar n u doreau să accepte. Nici măcar nu doreau să îşi imagineze că s-ar pute întâmpla ceva. Ţineau prea mult la ei. Fără a mai lungi timpul, dădură pozitiv în cap doar pentru a le face pe plac în acel moment. Harry îşi verificase pistolul şi fusese primul care înainta. Observase la intrare două cadavre, lucru ce îi dădea de înţeles că blondă deja trecuse pe acolo. Îi făcu semn lui Niall să înainteze, dar continua să fie atent în părţi. Un glonţ trecu pe lângă umărul său, dar altul la fel de repede nimerise un bărbat din faţa să direct în frunte.

 Marryah trecu pe lângă el cu o privire indiferentă. Nu doar ei erau singurii care ascundeau secrete, se învăţase şi ea să folosească un pistol după ce se oprise din a dansa. Toate firele pe care le cunoşteau toţi erau diferite, nimeni nu ştia adevărata identitate a celuilalt, fiecare devenise altcineva. Christine îşi recăpătase indiferenţa şi sentimentele sumbre. Era mai uşor dacă aveau să se despartă, dar la fel de periculos.

 Ochii ei se opriră pe silueta care înainta, era îmbrăcat în haine negre şi comode. Faţa ei era plină de sentimente negative, aproape nu o cunoşteai. Se apropriase destul de periculos de cele patru persoane care o priveau uimiţi. Avea în ambele mâine pistoale şi la încălţăminte observai uşor nişte pumnalului. Era schimbată, mult prea schimbată. Devenise dură cu multă obscuritate în suflet. Chipul ei exprima doar teroare şi indiferenţa.

- Voi doi, aveţi idee ce prostie aţi făcut?, se răsti ea la băieţi.

 Nu reuşi să primească un răspuns, degetul ei arătător apăsa pe trăgaci, cartuşul zbura cu o viteză uimitoare şi străpunse inima unui necunoscut care încerca să o ţintească. Îşi puse în plan să numere toate victimele pe care avea să le împuşte în interiorul clădirii. Era pregătită pentru orice provocare. Nu era prima oară când o făcea, învăţase să-şi închidă sufletul, nu avea sentimente în acel moment. Regurile fuseseră de aur, le respectase pentru că tatăl ei o învăţase. În acele momente nu avea nume, nu avea vârsta, nu avea familie, dar cel mai importând, nu avea sentimente.

 Ochii indiferenţi priviră trupul neînsufleţit, prim victima colaterală, nu îi plăcea sentimentul de a-şi păta mâinile de sânge, dar nu există altă cale. Îşi muşcă buza şi zâmbise amarnic. Privirea şi-o îndrepta spre Harry, cerând răspunsuri. Ei doar aplecară capul, faptul că erau prezente toate trei era un avantaj pentru duşman. Ochii ei se întorseseră spre dos, cu toate că privirea plină de întrebări a fetelor o urmărea, nu se simţea că ar fi cazul să le răspundă, nu avea explicaţii de dat.

 Ajunseră într-un punt culminant, din nou erau o ţintă deschisă. Încercase să le îndepărteze cât mai mult, dar băieţii făcuseră tot posibilul să le aducă acolo, acolo pe terenul duşmanului, era ca şi cum te-ai duce singur în gura leului. Nervii îi erau întinşi la maxim, iar vena de pe gât devenea din ce în ce mai vizibilă. Dacă ar fi fost în alte circumstanţe, le-ar fi dat băieţilor cu ceva în cap. Îşi scoase şi îşi încărcă pistolul cu o îndemânare aparte. Aruncase o privire plină de urmă şi porni atentă înainte. Avea un traseu de urmat şi nu avea să lase pe cineva să îi stea în cale. De data asta avea să transforme acea ţintă în cea mai puternică armă.