Black Stars

Capitolul 5 - Moarte tatalui//

    Niste pasi mici dar grabiti se desprinsera de podea urmand sa paseasca din nou. Simtea un gol in stomac, iar ochii ii avea rosi si umflati din cauza plansului, se putea observa oroare pe chipul ei. Inca si acum puteai observa lacrimi grele in coltul ochiului. Incepu a fugi repede pe coridoare, cu greu mentinandu-si echilibrul. Reusea sa isi continuie drumul doar printr-un singur gand, corpul i se cumtrumura, un fior rece facandu-si loc. Nu stia cum ar trebui sa reactioneze sau cum sa se comporte. Pierduse multe persoane, dar nu stia daca va putea trece peste daca el ar fi lasat-o singura, doar gandul o facu sa scape alte siruri de lacrimi. Bratele ii tremurau si o urma de teama se ivise pe chipul ei. Racoarea spitalului ii intra prin piele fiind imbracata subtire. Trase o gura mare de aer si continua sa inainteze. Ochii ei observasera doua siluete complet cunuscute. Nu dorea sa le priveasca din nou in ochi. Ajunsa aproape in drept cu dansii, cazu in genunchi, izbucnind in lacrimi puternice, in urma ei se ivea silueta obositoare a lui Marryah. Zayn se indrepta spre ea. Mainele lui puternice o apucara de talie si o ridicase. Incerca sa o forteze sa il priveasca in ochi. Ea inca avea siruri de lacrimi si nu dorea sa isi deschida ochii. Mainele lui se indreptara spre spatele ei, aducand-o si tragand-o spre pieptul sau bine lucrat. Se simtea neajutorata, iar el incerca sa o linisteasca. Marryah se apropiase incet cerandu-i cretului niste raspunsuri. Nu intelese prea bine cand o vazu pe Catherine vorbind la telefon fiind speriata.

 - Tatal ei e in operatie, nu se stie daca va supravetui. A fost impuscat aproape mortal, dar incercam sa speram. As fi preferat sa nu ii spunem, dar in cazul ca nu are nici o sansa, ar fi bine sa vorbeasca pentru ultima oara.

  Nici unul din cei doi nu mai scoasera nici o vorba. Catherine inca suspina in bratele lui Zayn. Era vinovat ca se simtea bine sa o aiba langa el cand tatal ei dadea ortul popii. O silueta imbracata in alb se ivi din spatele usii. Era o femeie solida cu o fata riguroasa, o pereche de ochelari ii cadeau pe nasul ascutit. Ochii ei studiara repede toate persoanele. Catherine isi dezlipi capul de pieptul baiatului, dar inca se tinea de el.

- Am facut tot posibilul, totul depinde de el, dar inima lui nu e prea puternica.

-  Pot sa il vad? Vocea fetei parea o soapta stinsa.

- Doar daca sunteti din familie.

 Fata se desprinse de baiat, nu isi putea mentine echilibrul destul de bine, dar isi gasi puterea sa se indrepte spre salonul de spital. Harry ii facuse un indemn brunetului care imediat aprobase. Cretul o apuca de umeri pe Marry incercand sa o indeparteze cat mai mult de acel loc avand ca scuza ca trebuia sa ia aer curat. Bruneta ii privise incordat pe amandoi, dar stia ca au dreptate. Nu se simtea calma, nici bine.

 Silueta Catherinei se ivi pe usa alba vazand in patul de spital corpul tatalui ei unit la niste aparate care scoteau un sunet ciudat. Incet se aseza pe scaunul de langa pat. Il privea trist, cu greu reusea sa-si stapaneasca lacrimile si sa ramana calma. Daca avea sa il piarda si pe el, nu mai  avea nici un rost de a supravietui. Isi sterse lacrimile cu dosul palmei, ochii ei atintindu-i trupul rece ce zacea in acel pat invelit in cearsafuri albe. Chipul i se lumina cand vazu cum incerca sa deschida ochii. Se ridica repede in speranta de a chema un medic, dar mana tatalui ei o opri.

- Nu chema nici un medic si asculta cu atentie. Inca inainte de a te fi nascut am achimbat aceasta familie in Wallace, adevarata fiind Wallses, apropiate , nu-i asa? Ti-am pus in fata o misiune prea grea, stiu ca e complicat si imi pare rau. Intreaba-l pe Vampire despre numele tau si te va recunoaste, atunci iti va spune adevaratul lui nume. Vei ramane uimita de toate. Nu uita, urmatoarea miscare a lor e Sofi, protejeaz-o. Cel care e pe urmele tale este...

 Mana tatalui ei cazu, aparatele scoteau un sunet ciudat, iar altul arata o linie dreapta.  Ochii fetei se marira, tipa din toti plamanii, practic urla, nu suporta sa il piarda, nu dorea sa se impace cu gandul ca va ramane singura. Lacrimile ii cadeau siroaie pe fata, se ridica repede, mainele ei se pozitionara pe umerii sai zguduindu-l. Nu stia ce sa faca. Ii daduse drumul, dar il lovea cu pumnii in piept, urland la el sa se trezeasca.