Black Stars

Capitolul 10 - Sentimente//

    Ochii ei se luminară când zărise silueta masivă a lui Harry rezemată de capota maşinii. Oricât şi-ar fi dorit să petreacă ziua cu el, trebuia să se întâlnească cu Catherine pentru a-i mulţumească. Îi era recunoscătoare pentru faptul că-şi riscase viaţa, doar ca să dovedească nevinovăţia ei. Băiatul se îndrepta acum spre ea cu paşi repezi. Nuanţa ochilor săi era deschisă, iar zâmbetul care îl avea ataşat pe faţă i se părea cel mai frumos accesoriu. De fiecare dată când îl vedea, simţea cum inima îi bate mai puternic. Sentimentele i se intensificau, iar raţionalitatea o lăsă baltă. Nu putea descriere sentimentele pe care le simţea, era ca şi cum ar încerca să descrie mireasma florilor unei persoane din deşert, nici o descrierea elocventă nu se potrivea. Inima îi exploda de fericire, iar zâmbetul gingaş îi apăruse pe faţă fără să-şi dea seama.

 Braţele lui se aruncară în jurul taliei, iar ale ei în jurul gâtului său. Se strânseră într-o îmbrăţişare ce exprima dor. Ambii îşi simţiseră lipsa. Când eliberară puţin strânsoare, el fără să stea pe gânduri îi capturase buzele într-un sărut pătimaş. Ea îi răspunse cu o pasiune arzătoare. Aveau o sete nebună unul de celălalt. Opriseră sărutul doar pentru a lua o gură de aer şi a se privi în ochi.

- Mi-ai lipsit, îi şoptise el la ureche în timp ce presurase un sărut scurt pe gât.

- Oricât de mult mi-ar plăcea să petrec timpul cu tine, trebuie să o văd pe Catherine, îi răspunse şatena înapoi.

 El mârâise şi se desprinse din îmbrăţişare. Căciula care o purta pe cap îi căzu pe ochi, făcând-o pe şatenă să chicotească. Când îl întâlnise prima oară nu credea că-l va putea suporta, dar a ajuns să îl iubească. În ciuda dragostei, avea atâtea întrebări să-i pună, dar nu dorea să strice momentul. Ar fi fost frumos să fie totul bine. Îi stătea în gât toată acţiunea de care avea parte. Îşi dorea viaţă liniştită înapoi.

- Nu sunt pregătit să-ţi dau răspunsurile acum, vocea brunetului întrerupse liniştea apăsătoare.

 Ea îl privise încruntată, era de parcă i-ar fi citit gândurile. Înghiţise în sec nodul format în gând şi îl urmase până la maşină. Îi promisese că o va conduce până la Catherine. Harry îi deschise portiera, iar ea doar clipocise un mulţumesc.

 Vremea ră destul de frumoasă. Cerul senin era împodobit de nori care luau diferite forme. Îşi aduse aminte când era mică, obişnuiau în trei să distingă formele pe care imaginaţia lor le crea. Acele fuseseră momentele copilăriei când avuse o viaţă liniştită. Acum toate s-au schimbat. Nu ştia în cine să aibă încredere şi în cine nu. Era o luptă dificilă pe care nu credea că o va putea duce la capăt singură. Se întreba cât vor dura toate coşmarurile.

  Un dor nebun de părinţii ei o învăluise. Îi era atât de frică pentru ei. Dacă aflaseră toate tâmpeniile din ziare, era ca şi moartă. Bunica ei o asigurase că nu auziseră nimic, dar dacă se înşelase? Gândul acesta o neliniştea. Vorbise cu Chris de dimineaţă, şatena plecase în grabă nespunând destinaţia. I se ascundeau multe lucruri şi dorea să ştie ce anume.

 Mâna lui Harry îi atinse faţa, trezind-o din visare. Îi mângâiase încet obrazul şi presurase un sărut plăpând. Ajunseră atât de repede, încât s-ar fi dorit să poată petrece toată eternitatea cu el. Nu îşi dăduse seama când se îndrăgostise atât de nebuneşte de el. Îi zâmbise încet şi îl sărutase scurt, apoi ieşise din maşină. Dacă avea să mai stea, cu siguranţă l-ar fi rugat să o ducă undeva unde să fie în siguranţă, doar ea şi el.

 Trase adânc aer în piept şi ciocănise în uşă. Spera din tot sufletul să o găsească acasă. Nu reuşi să mai ciocănească o dată, fiindcă silueta masivă a lui Harry era deja în spatele ei, simţindu-i respiraţia grea. Îşi întoarse ochii peste cap şi loci cu dosul palmei în uşă. Nici de data aceasta nu primise nici un răspuns. Creţul, fără să stea pe gânduri, apucă clanţa şi deschise uşa. Amândoi rămaseră uimiţi de scena pe care o aveau în faţa lor. Catherine cu ochii înlăcrimaţi rupea nişte foi în mii de bucăţele, iar Zayn încerca să o calmeze, dar fără succes.

- Cathy, te rog, opreşte-te. Îţi faci mai mult rău, stărui brunetul.

- Ce ştii tu Zayn? Nu tu ai un frate care nu îţi e frate şi un frate care nu a crescut cu tine, dar îţi e frate. Mama mea, propria mea mamă şi-a schimbat fiul la naştere. Ai idee ce simt eu acum?, ţipase ea din toţi plămânii.

 Lacrimile rotunde îi căzuseră pe obrajii roşi. Era într-o stare ciudată, nu o mai văzuse în acel hal, până atunci. Marryah nu înţelese nici măcar un cuvânt din ceea ce îngăimase blonda. Zayn o cuprinse cu braţele de umeri, forţând-o să-l privească în ochi. Ea dor îşi ascunse capul în pieptul său şi începu a plânge şi mai amar.

- Nu îmi poţi spune că nu te înţeleg, asta e absurd. Catherine, cu toţii avem momente grele, viaţa ne pune la încercare pe toţi, dar asta nu înseamnă că nu e nevoie să mergem mai departe. Avem nevoie uneori de planuri bine organizate şi până la urmă ele devin un total eşec. Nu îţi poţi dicta ţie sau vieţii tale în ce parte să o ia. Ştiu că te simţi ca naiba, dar încercă să gândeşti acum raţional. Eşti singura care a ajuns atât de departe în acest joc, nu poţi da în urmă. Dacă scoţi baza, până şi vârful se doboară. Uite, pot să îţi...

 Tusea falsă a lui Harry, îl făcu pe brunet să-şi întoarcă privirea. Catherine se oprise în suspinat, dar nu îşi arătase faţă. Continua să stea în braţele brunetului care nu o înţelegea, dar care o făcea să se simtă bine. Erau doar pure sentimente. Nu ştia dacă ceea ce simţea era dragoste, atracţie sau obişnuinţă, dar ştia că avea nevoie de el. Nu avea să-i dea drumul lui. Cu toate că împinse aproape toate persoanele de lângă ea, pe el era sigura că avea să-l ţină cât mai aproape.

- Am venit să-ţi mutumesc pentru tot. Nu am avut încă ocazia. Ai plecat atât de repede, am crezut că s-a întâmplat ceva, şopti bruneta.

 Blonda îşi luase capul din pieptul băiatului şi îşi şterse lacrimile. O aţintise cu privirea şi schiţase un zâmbet fals. Nu dorea să arate ca o doare, dar nu dorea să pară că că e bine. Nici măcar ea nu ştia ce-şi dorea.

- E în regulă. Cred că momentul să ne cunoaştem şi mai mult. Poate că am fost despărţite atâta timp, dar tot ţin la voi, zâmbetul de pe faţă părea şi mai fals.

  Băieţii îşi transmiseră priviri. Zayn mimase numele Julian pe buze, iar creţul se încruntase. Adevărurile ieşeau deja la iveală. Ar fi putut pierde încrederea pe care au zidit-o până acum şi asta i-ar ruina.

- Zayn, trebuie să vorbim, acum, spuse creţul păstrându-şi faţa încruntată.

 Zayn îi transmise o privire caldă blondei care îi făcuse semn că e în regulă. Fără să mai spună un cuvânt, părăsiră amândoi încăperea. Aerul de afară devenea mai rece şi le intră prin hainele subţiri, făcându-i să tremure.

- Am dat de naiba Zayn, e posibil să le pierdem încrederea şi ce facem atunci? Dacă ştie că Vampire e fratele ei, atunci mai mult ca sigur va afla că Killian a fost plătit de bunica lor ca să dezvăluie acea explozie. Le vom pierde. Cu cât mai puţin ştiu, cu atât mai bine pentru ele, scrâşni Harry nervos.

- Uşurel creţule, nu eu i-am spus. Însuşi Julian i-a povestit tot. Nu vreau să o minte acum, aş putea să o pierd de tot. Acum e momentul să dăm arama pe faţă. Scoatem măştile, Harry. S-a terminat. Jocul ăsta se îndreaptă într-o direcţie greşită. Nu am reuşit să aflăm cine e în spatele acţiunilor până acum, nu vom afla până ce nu acţionăm şi mai mult. S-a terminat. Fără jocuri şi distracţii, lupta abia acum a început, vorbise Zayn cu un ton învingător.

- Care e planul?, se lasă bătut creţul.

  Ochii săi verzi se luminaseră puţin, devenind un smarald scăldat în văpaie cu reflexii aurii. Dorea să audă răspunsul brunetului. Toată povestea era acum mult prea încurcată pentru a salva atât de multe vieţi. Fetele erau în pericol, dar cel mai important era faptul de a se expune.

- Cine a spus că am unul?! Ridică Zayn din sprâncene.

 Creţului îi căzuse faţa, iar ochii erau aproape scoşi din orbite, dar în acelaşi timp se întunecară. Faţa lui era într-un oarecare fel haioasă, dar nu şi momentul. Zayn nu avea chef de joacă, şi el era uimit de propriul lui răspuns. Mai mult ca sigur aveau nevoie de un plan bun şi bine închegat, dacă nu, viaţa lor era deja pe ultima undă. Ivon afla lucrurile prea repede, iar ei nu puteau ţine pasul. Tot ce le rămânea de făcut erau să dezvăluie adevărata identitate.