♫Capitolul 5

86 15 5
                                    

   Ochii mei aţintiseră tavanul. Corpul meu transpira din cap până în picioare. Simţeam cum totul în mine lua foc. Am luat în mâna ceasornicul de pe măsuţa de lângă pat. Era 07:13 minute. A fost un vis, nu, mai degrabă un coşmar. Ce este în neregulă cu mine? Respiraţie îmi e accelerată. Eram speriată, De ce visasem aşa ceva? Cu siguranţă Catherine nu poate fi în spatele acestor lucruri. Ştiam asta, nu putea fi ea. Visasem. Şi în plus, noi nici măcar nu avem o bonă pentru Joe. M-am ridicat repede. Hainele mele urau umede, transpirasem prea mult întreaga noapte, iar acum nici măcar nu îmi era comod. M-am ridicat din pat cu direcţia baia. Aveam nevoie de un duş cât se poate de relaxant.

 Am păşit nesigură în cabina de duş. Am regulat apa, astfel încât să fie nici prea caldă, nici prea rece. Picăturile de apă mă inundau de sus. Simţeam cum fiecare muşchi din corpul meu se relaxa încetul cu încetul. Jetul de apă caldă îşi făcea mereu efectul în momentele când eram nervoasă sau agitată ca în cazul de faţă. Am luat un prosop şi l-am înfăşurat în jurul corpului meu. Am suflat uşurată când am păşit în încăperea mea.

  Pe patul meu stătea o siluetă destul de cunoscută. Purta o pălărie pe cap. Părul de un blond ca spicele de grâu îi era îndreptat. Era machiată foarte puţin, dar îi dădea o rafinitate aparte. Ochii ei mă studiau din cap până în picioare, albastrul acela ca un ocean ce îşi duce valurile în pace şi linişte. Am schiţat un zâmbet şi fără să conştientizez ce fac, i-am sărit în braţe. Lacrimile îmi cădeau şiroaie pe chip. Nu erau lacrimi de tristeţe, ci de fericire. Mă bucuram atât de mult că era iaci şi acum în faţa mea vie şi nevătămată.

- Christine, meriţi o pedeapsă, mă adresasem când ne-am despărţiţi din îmbrăţişarea specifică surorilor care nu s-au mai văzut de mult, gemene pe deasupra.

   Ea suflă din greu şi îşi scoase pălărie, aruncând-o undeva prin încăpere. Corpul ei mic se întinse pe pat. Se ridică ca fulgerată şi fugi repede în hol. Când se întoarse am putut observa că ţinea o carte în braţe.

- Pune ceva haine pe tine. Spuse ea începând a râde.

  M-am strâmbat la ea ştiind că nu mă vede şi am deschis dulapul. Încă puteam să îi aud chicotul. Îl ignorasem, continuând să caut. Alesesem o pereche de colanţi având drept imprimeu pe Mickey Mouse. Mereu am avut o pasiune pentru el încă de mică. Auzind înjurăturile Christinei că mă mişcăm prea încet, am tras pe mine un tricou cu umărul gol de un alb pur.

- Nu te-ai schimbat, Minnie deloc, spuse ea izbucnit în râs.

 Îmi spuse pe porecla pe care mi-o dase Catherine datorită pasiunii mele copilăreşti. Dădui ochii peste cap şi am dus prosopul în baie. Când m-am întors, Christine încerca cu greu să se abţină, puteam citi pe chipul ei nervozitate.

- Ştii că ţi-am spus de o surpriză. Aprobasem din cap iar ea continuă. Uite ce am găsit prin bibliotecele din Londra. E peste tot, cartea asta e în topul celor mai citite la moment. Acum spune-mi ce să cred cu adevărat?

- Ştiu Chrisi, am citit-o şi eu, bine, o parte din ea. Nu ştiu ce să zic. E treaba ei, face ce vrea şi asta nu ne priveşte pe noi. Veşti noi?

- Nici nu vrei să ştii... Tu?

- Eh, sicriul a fost cel mai tare în rest faze ca de obicei.. Pot să ştiu şi eu de ce te holbezi la gâtul meu?

- Ce pervers e Sam... Zise ea mieunând la mine.

- Actualmente a fost Ed.. mâinile mele s-au dus la gură. Minunat, dădeam totul de acasă. Eu şi gura mea spartă.

   Ea râse, mă aşteptasem să mă interogheze, dar se mulţumi doar să schiţeze un zâmbet larg până la urechi. Era la fel, zâmbăreaţă şi tupeistă, dar şi o timidă în toată regula. Câte o dată nu o înţelegeam, cu toate că eram gemene, nu semănăm atât de mult nici la înfăţişare, nici la caracter. Coborâsem amândouă jos pentru a mânca împreună. Tata era şi el astăzi acasă. Se pare că eram singura care nu ştia că nebună de sor-mea venea să mă vadă, practic, să ne vadă, dar sunt geloasă, ce-i al meu e doar al meu şi punct.

Black StarsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum