Black Stars

Capitolul 6

     Priveam cutia alba din fata mea. Imi era frica sa o deschid si pe aceasta. Orice se putea intâmpla. Daca iesea un şarpe veninos din ea? Am înghiţit in sec si am poziţionat mâinele pe cutie.

- Stai. Striga Elena. Daca ai de gand sa o deschizi, fă-o fara mine.

  Se ridica repede si se urca la etaj. Am privit-o in timp ce pleca apoi ochii mei sau îndreptat spre cutie. Am tras aer in piept si am deschis-o in timp ce o priveam doar cu un ochi.

   Spre surprinderea mea era un telefon. L-am ridicat sucindu-l in toate părţile. Era un telefon obişnuit. M-am uitat in cutie si era o bucata de material învelita in jurul unui obiect. Când l-am desfăcut ochii mei au facut cunoştinţă cu un cuţit care avea pe el un lichid roşu si uscat. Iar la fundul cutiei era o foita: "Cathy draga, telefonul tau a căzut in cada, altul l-ai zdrobit, un mic cadou din partea mea. P. S. Credeai ca vei scăpă de oamenii mei? Te înşeli. Iti voi aduce iadul pe pamânt. Si acel cuţit e o dovada ca Rebecka nu sa sinucis."

Am aruncat  foaia si cuţitul cat mai departe. Telefonul l-am aruncat in podea si am ţipat cat m-au ţinut plamânii.

Elena ai cu Mike au venit in graba fiind speriaţi de ţipetele mele.

- Sunt bine. Imi încălzeam corzile vocale. Am spus dîndu-i o palma imaginara pentru prostia pe care am spuso.

- Cathy...

- Elena, imi poti împrumuta telefonul tau.

    Ea nu spuse nimic dar imi înmâna telefonul ei. Ma îndreptasem la etaj si am trecut pe langa Mike fara sa scot un sunet. Am intrat in camera in timp ce trântisem usa cu putere. Am căutat prin sertare  numărul celor mai bune foste prietene. Nu le sunasem de atunci dar Ed le căutaseră numerele si mi le dăduse.

Am respirat usurata când l-am găsit. Am format repede numărul cu speranţa sa nu-l fi schimbat.

- Da. O voce calda si melancolica.

- Marriah. Am şoptit încet. Le sunasem dintr-un singur motiv. Imi era teama sa nu fi păţit ceva iar dorul era acum si mai mare.

- O doamne, Catherine, tu eşti?

- Spune-mi te rog ca sunteti bine si tu si Chris.

- Sa întâmplat ceva? Acum suntem in drum spre bunica noastra si am auzit ca eşti in New York momentan. As fi incantata daca neam vedea. O sa iti trimit adresa după ce ne vizitam bunica. Chiar mi-ai lipsit si nu doar mie.

- Marry. Abia aştept sa ne vedem.

Am închis telefonul iar mii de lacrimi imi străbătură chipul. O auzeam după atâta vreme si nu credeam ca va durea atât de tare. Simteam cum muream pe dinăuntru si ceva din mine sa rupt. Încercam sa-mi şterg lacrimile dar altele noi si tot mai grele isi făceau loc. Deabia acum înţelegeam cat de dor imi fusese de ele. Deabia acum înţelegeam cu adevărat ce înseamnă dor - cuvântul altruist ce iti macină sufletul.

 Mi-am dat drumul încet fiind rezemata de tocul uşii. Mi-am strâns picioarele la piept si am continuat sa plîng.

O bătaie in usa ma facut sa-mi şterg repede lacrimile dar nu răspunsei. Stiam cine e dar refuzam sa ii răspund. M-am ridicat cu greu si am privit spre fereastra. Începeam sa urăsc faptul ca casa era cu 3 etaje iar eu ca proasta mi-am ales la ultimul.

  Am deschis geamul si am privit in jos, chiar era atât de înalt încât am închis fereastra si am înghiţit in sec. Nici gand nu puteam cobora pe acolo. M-am schimbat in nişte haine mai comode si lejere: O pereche de blugi, o bluza si nelipsiţii balerini. Am scos capul pe usa si ma reusit sa o vad pe Elena care ii dădea un pumn in stomac lui Mike. Trebuia sa creez o diversiune si asta  era lucrul la care eu nu ma puteam descurca.