Black Stars

Capitolul 14 - Perfecti impreuna//

 De la cearta dintre cele două surori, apele se răciseră. Căldura ce era cândva între cele două, acum dispăruse complet. Ambele aveau secrete prea mari şi nici una nu dorea să recunoască greşeala pe care o înfăptuiau. Ţineau morţiş că au dreptate, pe când ambele greşeau amarnic. Orgoliul era prea mare, iar indiferenţa pe care o abordau în convorbiri le făceau să-şi arunce priviri pline de ură şi îngâmfare. Încercase Catherine să le facă să coopereze, dar nici una n u se lăsase dominată. Sufletele lor erau mândre, impulsive şi lipsite de apărare din moment ce nici una nu încerca să lase ton ul mai moale, puteau fi uşor considerate o ţintă.

 Priveau în deferite sensuri, având acelaşi chip fără sentiment. Ţineau braţele încrucişate la piept, iar faţa lor nu trăda nici o expresie. Puteai uşor să le compari cu două păpuşi la expoziţiile de arte. Catherine încerca cu greu să le facă să vorbească, dar nici una nu îşi întorcea capul spre cealaltă. Tot ce auzeai din gura lor erau cuvinte înrudite cu "străin".

 Era mult prea diferite, dar în acelaşi timp asemănătoare cu două furtuni ce se luptau pentru dominaţie. Marryah era cea impertinentă, dar şi tupeistă fără milă. Indiferenţa şi oripilarea îi erau accesorii. Devenea o avalanşă puternică, o alunecare de teren atunci când se enerva. Putea fi un cutremur care provoacă daune, dar mai apoi să îi pară rău, însă nu o arăta nici în ruptul capului. Ea mereu mândră, iar sentimentele au fost armele sufletului cu care se juca. Avea puţină ranchiună, deşi nu îl considera un defect. Firea puternică o caracteriză cel mai bine, dar putea fi îndemânatică cu diplomă. Mereu ea era ce care cauza probleme, care întârzia şi avea o obsesie pentru Mickey Mouse. Uneori era considerată ciudată sau nebună grupului, însă dacă ajungeai să o cunoşti cu adevărat, îţi dădeai seama că era posesivă cu persoanele, iar pentru dânsa "prietenia" era considerată o artă.

 Christine era genul de persoană sensibilă, pregătită să verse lacrimi pentru cel mai mic incident. Deşi avea tenul palid, mereu sângele îi dădea o nuanţă roşiatică în obraji. Spre deosebire de sora ei, era mult prea modestă şi simplă. Nu era atât de puternică când era vorba de sentimente. Mereu a reuşit să-şi păstreze calmul şi şarmul prin zâmbetul simplu. Avea pudoare, putând observa asta prin comportamentul şi felul de a răspunde unei provocări. Putea mereu să atragă atenţia prin cochetărie pe care o moştenise de la mama ei. O puteai compara uşor cu o ploaie ciobăneasca atunci când se enerva. Ceea ce îi caracteriză atitudinea şi vorba pentru dânsa era influenţa pe care o folosea în momentele potrivite. Mereu a avut un plan de atac care reuşea să cucerească publică. Era o păpuşă de teatru care avea nevoie de o mână să o poată îndrepta spre drumul bun. Însă, ambele aveau în suflet ranchiună care demolau bunele sentimente şi le întunecă chipul. Vocea-i plină de euforie, avea o nuanţă de calm.

 Marryah se ridică de pe canapeaua pliantă de pielea şi se îndrepta spre fereastră. Vremea era destul de frumoasă şi dorise să-şi petreacă vremea sub cerul liber. Un vibrat puternic îi dăduse planurile peste cap. Imaginea lui Sam o făcu să înghită în sec şi să sufle din greu. Nu ştia ce i-ar putea spune acum. Îl iubea pe Harry, iar lucrurile se schimbaseră de când plecase ea. Înghiţise pentru a doua oară în sec şi răspunse a apel. Nu era fericită să-i audă vocea plină de fericire, tonul său abordat şi sunetul gutural. Închise telefonul şi se îndreptase spre camera ei. Ignorase privirea Christinei care se înmuiase puţin şi părăsi camera. Trebuia să se schimbe din haine pentru a se vedea cu Sam şi a pune punct unei relaţii greşite.

 Deschise dulapul şi îşi luă o pereche de pantaloni mulaţi pe corp cu talia înaltă de un mov pal, iar sus un tricou simplu de un roz coral. În picioare îşi luă converşii albi şi ieşise val vârtej din cameră. Nu se oprise pentru a oferi explicaţii, dar deschise uşa şi inhală aer curat de afară. Nu avea dorinţa de a conduce, îi fusese mai uşor să cheme un taxi. Se coborâse din maşină în faţa unei cafenele. Nu putea crede că şatenul a făcut patru ore doar s-o vadă, iar ea trebuia să îi spună că iubeşte pe altcineva. Nu i se părea corect, dar trebuia să o facă acum dacă nu dorea să sufere mai târziu.