Black Stars

Capitolul 18 - Sediul Nr.16//

 Mâna ei lasă telefonul să facă contact cu gresia rece. Primise vestea care o îngrijorase cel mai mult, se adeverise vorbele lui şi acum trebuia să îi dea dreptate. Maxilarul i se încleştase, iar mâna o strânse pumn. O ură imensă i se acumulase, era în stare să distrugă pe oricine. Detesta să piardă, iar acum regreta că nu a murit împreună în cel incendiu. Trase adânc aer în piept şi cu paşi repezi se îndrepta spre uşa masivă din fier. O deschise cu ajutorul amprentei şi năvăli în încăpere. Băiatul stătea în picioare cu mâinile împreunate la spate. Privirea o avea îndreptată spre geamul cu gratii. Admira natura de afară care era moartă. Un zâmbet în colţul gurii îi înflorise şi aşteptă că bruneta să vorbească.

 Ea nu deschise gura. Se aşezase în scaunul de birou şi introduse parola. Monitoarele se aprinseră automat, lăsând la iveală imaginile pe care le prinseră camerele de luat vederi. Degetele ei se mişcau destul de repede apăsând tastele cu precizie. Băiatul murmurase ceva şi continuă să-şi păstreze zâmbetul cuceritor pe faţă. Sfârşitul era atât de aproape, încât îl făcea să râdă de fericire. Nu mai era o cale de scăpare, tot idealul şi iluzia desărată aveau să devină adevăr. Gândul care îl fulgeră îl cutremură, erau şanse de a pierde, dar se încăpăţâna să îi spună brunetei. Planurile sale erau sfinte şi nu le vindea la fiecare colţ pe doi bani. Ave anevoie de precizie, iar Ivon acţiona fără ea.

 Se întoarse cu faţa spre ea, admirând-o. Când încerca să devină rea, era şi mai frumoasă. Aura ei negativă transmitea emoţii puternice. Îi plăcea să o vadă indecisă. Îi spuse că Zayn va fi ucis de Catherine, fetei nu îi plăcea să rişte, dar ea nu îl crezuse. Bruneta părea destul de afectată, s-ar fi dorit ca în acel moment să poată citi gândurile cuiva. Dacă Catherine îl ucise până şi pe Zayn din cauza neîncrederii, descoperise prea multe. Blondă avea inteligenţă, mereu pregătită şi în acţiune. Se spune că trebuie să-ţi alegi duşmanul pe măsură, iar el aşa şi făcuse. Ea era rivala perfectă, doar că devenea o stea ghinionista pe un cer noros. Trebuia să se pregătească. Nu e mult timp la dispoziţie. Blondă avea să îşi facă apariţia mai devreme sua mai târziu şi nu putea risca. Era deja un război, nu era timp de aşteptat.

 Îşi auzise numele strigat de brunetă. Chipul ei era complet uimit, respiraţia o avea aproape tăiată. Nu găsea cuvintele să explice tot. Fără să zăbovească, fugi spre monitoare care erau pline de ferestre deschise, arătând că se blocase procesul. Camerele nu mai funcţionau. Una câte una se deconecta, iar parola fusese schimbată. În loc să devină nervos, izbucnise într-un râs molipsitor. Fata aceea mereu avea un pas înaintea lui, până şi baza de date i-a spart-o şi a reuşit să-i schimbe parola. Avea însă contul de rezerva pe laptop. Îl deschise conectându-l prin fire. Încercase să tasteze repede cheile, dar nu avea acces. ÎI descoperise până şi ultima parola. Mâna lui se încleştă în pumn şi lovi furios în tastatura. Blonda era de mult în acţiune. Îşi întoarse privirea plină de ură spre Ivon care înţelese imediat mesajul. Acela numea el război. Îşi trase din nou scaunul încercând să stopeze procesul de codare a camerelor, dar fără nici un rost. Era deja virusat, iar Catherine era pregătită pentru fiecare mişcare.

 Se ridică furios şi deschise primul raft de unde îşi scoase pistolul Glock cu calibrul de nouă milimetri şi îl bag în buzunar, iar alte două Ruger le aşezaseră în părţi. Era pregătit să-şi înfrunte rivala, dacă ea într-adevăr i-a descoperit adevărata identitate. Multe vieţi erau în picol, dar nu putea risca. Îşi puse cartuşele de rezervă în buzunar. Nu era deja timp de aşteptat. Conta acea secund care juca între viaţă şi moarte. Fie avea să câştige, fie să piardă. Ivon se reîntoarse cu două revolvere în mână. Îl privise cu subînţeles, dra el o ignorase complet. Simţea furia cum îi curge prin vene împreune cu poţiunea vieţii. Ar fi putut jura că nu se va ajunge în acel moment. Ea îl luase prin surprindere, nu ştia din care parte avea să vină. Aruncă o ultimă privire geamului care simboliza natură moartă şi ieşise din încăpere.

   Catherine privea spre monitoarele aflate în faţa ei. Cinci persoane se aflau în jur şi continuau să tasteze cheile pentru a bloca mai departe camerele. Mai erau rămase cinci. Nu putea face următoarea mişcare până nu avea calea liberă. Se juca între viaţă şi moarte. Mâinile ei acoperite de mănuşi negre se strânseră în pumni, iar un zâmbet amar îi însoţi pe chip. Îşi muşcă buza de jos, o substanţă roşie şi caldă prefirându-se pe barbă. Era nervoasă, dar învinse frică. Teama cea mai mare era să nu fugă din ţară.

 Privi spre montorul care îl localiza, era în mişcare, dar nu putea spune cu precizie locaţie. Un zâmbet diabolic îşi faco loc în colţul gurii. Nu avea nevoie de nimic mai mult. Trebuia doar să-şi amintească pentru ultima oară fraza. Închise ochii şi încercă să o spună în minte. Trase o gură mare de aer, dar se speriase când şimi o mână pe umăr. Deschise brusc ochii, întâlnind în faţa ei o siluetă cunoscută. Nu îşi formase o părere despre el încă. Îi dăduse mâna la o parte şi pornise înainte. Ignorase prezenţa lui din mai multe motive, nu avea destulă cunoştinţă şi nici seriozitatea necesară. Nu îl supuse unui test cum făcuse cu Zayn, timpul nu îi permise, iar acum trebuia să acţioneze.

 Mâinile ei împinseră uşa din metal şi ieşise afară. Avea deja totul pregătit, până şi pistolul, nu prea iubea revolverele. Se urcase la volanul maşinii ei, dar nu gonise. Avea să atragă atenţia. Ştia perfect destinaţia, toate locurile erau cunoscute. Trebuie să ştii că teritoriul ştiut de duşman e cel mai periculos câmp de luptă. Sediul cu numărul şaisprezece era vechiul ei loc de joacă, cine ar fi crezut că va lupta între viaţă şi moarte pe locul unde au copilărit. Coborâse din maşină şi privi înainte. Era momentul adevăratei acţiuni, era momentul ei de glorie. Fără să mai zăbovească, o luă la fugă spre intrarea din partea laterală. Cum sperase, uşile erau bine păzite. Scoase pistolul şi îi nimerise din prima pe cele două gorile imense. Ochii fulgerători priviră în toate părţile, apoi înainta. Calea era liberă, încă nu se aşteptase să îşi facă apariţia.

 În mintea ei repetă fraza: "Sediul numărul şaisprezece, în partea dreaptă, a doua uşă de la stânga. Drept înainte o să găseşti un semn, ia-o în direcţia opusă. Fugi pe scări, o să te urmeze. A doilea semn este corect. Etajul trei nu e bun pentru lupte, omite-l. Următoarele trei semne sunt greşite. Fugi pe coridor până la uşa a doua, deschise uşa, o să o foloseşti mai târziu. Fugi înainte a zecea uşa din partea dreaptă. A doua uşă de la dreapta apoi prima din holul principal. Fugi din nou pe scări. Semnele sunt greşite, nu te lua după ele. Fugi spre penultima uşa. Intră în încăpere sigură pe tine. Întoarce-te şi ai grijă la un sunet de armă, şoptise cu voce tare. Ai grijă la un sunet de armă!"

 Însă schimbase direcţia, nu avea să îl găsească încă acolo. Fugi în partea stânga spre scări unde dădeau la etaj. Totul era pustiu. Îşi continuase traseul până ajunse în dreptul uşii din lemn. Piciorul ei se ridică în aer şi lovi puternic uşa, apoi se feri din cale. Trei focuri de armă veniseră din încăpere, semn că fusese aşteptată. Făcu un pas, apoi se întoarse repede, iar cu mâna dreaptă aruncă un cuţit, bruneta se aplecase, dându-i şansă să fugă repede. Piciorul ei îi lovi mâna, aruncându-i revolverul la o distanţă considerabilă. Simţise un genunchi în stomac, apoi altul în zona gâtului. Corpul lui Zayn se ivise din spate, încercând să o lovească pe Ivon cu mâna dreaptă. Aceasta i blocase mişcările cu uşurinţă, dar când îi văzu faţa, rămăsese năucită.

- Fugi, ţipase el. O să am grijă eu de ea.

Catherine dăduse din cap şi o luase la goană. Băiatul o privea pe brunetă din faţa lui cu un zâmbet drăcesc. Era imposibil ca o fată să îl învingă la lupte.

- Tu, tu trebuia să fii mort, ţipase ea.

- Sunt viu, dulceaţă, îi răspunse pe un ton amuzat.

  Mâna i se încleştă în pumn, fiind pregătită de atac. Îşi făcu avânt, dar băiatul ridicase piciorul stâng şi puse mâinile în faţă pentru a bloca atacul. Genunchiul lui făcu contact cu stomacul ei, ar măă dreapta se azvârli în părul ei. Ea rămăsese uimită, încerca să îi scoată mâna din capul ei, dar pumnul băiatului îi lovi zona umărului. Încercă din greu să protesteze, nu avea destulă forţă pentru a lupta cu el. Zayn o apucă cu cealaltă mână şi o izbi în peretele din faţă, făcând apoi contact cu gresia rece. Sângele îi năvăli pe nas şi pe gură. Impactul fusese mult prea dramatic.

- De ce?, întrebase ea cu o ultimă suflare.

- O iubesc, răspunse el şi învârti pistolul în mână. Adio, Ivon!, şopti el şi apăsă pe trăgaci. Glonţul îi nimerise tâmplă, fata murind pe loc. Tot ce trebuia acum era să-şi amintească să aibă grijă la sunetul de armă.