Black Stars

Capitolul 11 - Ivon in incendiu//

   În timp ce luna se ridica pe bolta cerului, vântul îşi emana tristeţea prin briza rece ce speria animalele naturii. Atmosfera străpungea încet sentimentele de căldură. Suflul îngheţat iţi dădea fiori, iar demonul ascuns în spatele tău încearcă să-ţi însceneze o moarte accidentală. E un prădător ce încerca să-ţi mistuie adevărul în flăcările speranţei pierdute. Dar dacă te joci cu focul, ajungi până şi în propriul incendiu.

 Urme de paşi se auzeau puternic şi apăsat pe coridorul lung, fiind slab luminat de nişte felinare la o distanţă de cinci metri. Părul negru, un lignit abisal, îi cădea pe spate în valuri, fiind puţin rebel, câteva şuviţe erau purtate în aer de curentul format. Ochii îi erau învăluiţi în întuneric. Faţa ei exprima teroare, avea nevii întinşi la maxim, iar vena de la gât devenea din ce în ce mai proeminentă. Fiind îmbrăcată doar în pielea, avea un aer dur, putând cu uşurinţă băga spaimă-n lume. Furioasă era puţin spus pentru dânsa. Mâna dreaptă o ţinea în pumn, iar maxilarul îi era încleştat. Încercă cu greu să se abţină să nu facă vreo prostie. Pantalonii din piele cu talie înaltă îi scoteau picioarele lungi în evidenţă. Accesorizaţi cu fermoare vizibile pe talie în partea din faţă şi cu lănţişoare, îi dădeau un aer periculos, deşi în adâncul sufletului avea o inimă mare. Sus purta o jachetă tot din piele cu decolteu rotund ce se încheie cu fermoar auriu. Drept accesorii avea lanţuri şi ţinte pe epoleţi. În picioare avea renumiţii ei papuci negri cu platformă şi toc înalt de cinsprezece centimetri cu platformă în faţă. Acele grandioase invenţii lăsau în urma lor un sunet atât de puternic.

 Mâna dreaptă i se poziţionase pe clanţa uşii. Trase adânc aer în piept pentru a se calma apoi isis făcu curaj. Deschise uşa cu putere, izbind-o în peretele alb, astfel încât câteva bucăţi căzură pe gresia rece. Ochii ei aţintiră silueta care stătea în scaunul de birou cu capul în nişte foi. Părea destul de concentrat în lucrul său. Toată baza de date le fusese invadată, iar parolele sparte, se obţinuseră informaţii, iar poliţia le putea bate la uşa din minută în minută.. Era pentru prima oară când li se întâmpla una ca asta, iar persoana din umbră era atât de liniştită. Îi studiase faţa, dar nu găsise nici cea mai mică expresie, decât cea de concentrare. Părea absorbit de lectura foilor pe care le ţinea în mână.

- Nu pot să cred, cum naiba poţi fi atât de calm?, izbucnise Ivon pe loc din cauza stării sale paşnice.

- Bruneto, ai face bine să-ţi ţii gura. Vezi tu, sunt nervos, doar că nu o arăt. Îmi place să găsesc un punct slab apoi să mă joc cu el. Şi tu ai unul, nu mă fă să-ţi decapitulez capul acela plin de păr fals. Eu conduc din urmă, tu eşti marionetă de care am nevoie pentru toate mişcările. Ceea ce faci, oamenii pe care Şi crede-mă, dacă eu mor, mori tu înaintea mea, şoptise pe un ton încordat făcând-o pe brunetă să înghită în sec.

 Nu era pentru prima oară când i se adresa cu atâta ură, ar undeva înăuntrul ei o durea să suporte toate falsurile. Înghiţise în sec nodul format şi îşi aruncă privirea spre silueta care avea un rânjet aşternut pe faţă. Arăta destul de calm, iar ochii săi păreau că rupţi din basm. Ura că acceptase să devenă o marionetă a unei persoane care are în minte tragicul cuvânt al răzbunării. Putea să câştige totul dacă nu s-ar fi lăsat condusă de sentimentele de dragoste. Îi venea să urle de durere. Ar fi putut renunţa, să dea cu piciorul la tot, dar apoi el avea să o găsească şi să o vâneze până ea singură şi-ar fi pus capăt zilelor. El era un monstru cu un chip de înger ce îţi putea lua posibilitatea de a gândi raţional. El şi doar el putea duce un joc până la capăt ca să câştige.

 Dosul palmei sal se poziţionase pe biroul din lemn masiv. Sprijinindu-se, se ridicase încet, ochii săi fiind aţintiţi spre silueta femeii. O studiase din cap până în picioare, apoi ridicase o sprâncena când ochii săi revenise asupra fetei. Semnul de obrazul drept nu-i plăcea, ultima oară când o văzuse nu era acolo. Mâna lui se aşezase pe obrazul drept, trecând cu degetul mare peste mică cicatrice. Oftase lung şi se depărtă cât mai repede de ea.