Black Stars

Capitolul 1 - Impreuna//

 "Soseste un anotimp al vietii, cand dupa ce ai facut toate calatoriile, dupa ce ai istovit toate experientele, nu simti alta placere mai vie decat sa studiezi si sa adancesti lucrurile pe care le stii, sa savurezi ceea ce simti, sa vezi si sa revezi oamenii pe care ii iubesti, delicii pure ale inimii si ale gustului in anii maturitatii."

     Silueta ei statea in picioare studiindu-le pe celelante doua fete. Zambetul era vizibil pe fata ei plina de emotii si sentemente. Lacrimele se acumulau incetul cu incetul in ochii ei albastri, un cer senin urmat de ploaia fericirii. Mainele ii trumurau complet, iar inima ei, acea inima ranita de atatea ori pe care a lapit-o la loc bucata cu bucata, bubuia din ce in ce mai tare, sarind din pieptul fetei. Continau sa stea in picioare privindu-le cu o oarecare retinere. Se simtea vinovata de toate cele intamplate. Celelante doua isi aveau atintite privirile spre parul ei de o culoare neobinuita, zambetul fiind prezent si pe fetele lor. Nici una din ele nu aveau curajul de a sparge linistea. Dupa doi ani, dupa atatea probleme, dupa despartirea aceea, dupa toate accidentele, dupa toate promisiunile erau din nou fata in fata neavandu-si ce sa isi spune. Cu doi ani in urma nu le puteai opri din vorbit, iar acum, nimeni nu gasea cuvintele potrivite pentru a incepe asa-zisa conversatie. In atmosfera din jurul lor se simtea o tensiune, o oarecare retinere, repiratiie li se oprise pentru putin timp, nu erau pregatite nici mintal, nici fizic sa se revada intr-un asemenea fel. Isi sterse lacrimile incet si se aseza la masa alaturi de surori. Ele insa facura schimb de priviri continuand sa inghita noduri in gat.

- Ma bucur sa va revad, vocea Catherinei sparse tacaerea, insa era fortata. Depuse mult curaj pentru a rosti acele cuvinte insa proveneua din inima. Se asteptase sa le sara in brate, sa inceapa a vorbi ce au mai facut, dar in nici un caz la situatia din fata lor.

- Si noi ne bucuram sa te vedem, au trecut doi ani pana la urma, satena gasise forta de a vorbi. Situatia lor era incomoda.

- Si, cum o mai duci? Marryah parea sa se simta in largul ei, insa inauntru ceva o apasa pe inima, ceva puternic, un suflet de cristal sangera puternic, rana marindu-se la revederea fostei prietene.

- Primul cuvant pe care l-ai soptit a fost "stele negre", de ce?

  Un moment de liniste se asternu din nou. Christine isi regreta intrebarea, dar era mult prea tarziu pentru a o retrage. Marryah se simtea si ea in tensiune. Catherine era singura pusa pe ganduri. Trebuia sa raspunda la intrebare, insa nu isi putea potrivi cuvintele. Gandurile ii erau mult prea intunecate pentru a deschide gura, iar daca avea sa o faca cu siguranta ar spune ceva necugetat. Momentul lor fusese intrerupt de chelnerul care le luase comanda. Era cu siguranta un moment prost. Comandasera cate o cafea doar pentru al face sa plece cat mai departe de langa ele. Cu toate ca trecuse atat de mult timp, inca gandeau la fel.

- Apelul tau m-a lasta confuza... Sunt fericita sa te revad Catherine doar ca, facu o paua spoi continua, vocea ta parea ingrijorata, punandu-ma pe ganduri. Presupun ca toate tanjim dupa vechile amintiri si ne atarnam de ele, Marryah incerca sa indrepte situatia. Isi dorea din tot sufletul ca sora ei sa nu spuna nimic despre absolut nicio stea.

- Nu cumva nu suntem singurele, pana si tu ai...

- Chris, o intrerupse Marryah oftand din greu.

  Orice isi dorea se indeplinea pe dos. O atinti cu ochii pe Catherine pentru ai putea citi sentimente de pe fata ei, insa era atat de inchisa in sine incat se lasa balta, asteptand o vorba din partea fostei blonde. Fata continua sa studieze materialul din care era confectionata masa. Asta ii captase atentia, continuand sa tina capul in jos. Trase adanc aer in piept si ridica capul. Isi musca buza din instinct, incepando batalia cu propria ei cunostinta. Le putea baga in sperieti daca le arata acel cutit. Tot ce putea gandi era "cutitul". Adevarul despre Rebecka o macina, dorea sa spuna cuiva, dar nu era acum momnetul potrivit.