Black Stars

Capitolul 5

       Glasul meu devenea din ce in ce mai scăzut. Continuam sa nu mai am aer dar totuşi încercam sa tip după ajutor. Am primit o palma de toată frumuseţea care mi-a întors capul in partea stânga.

- Sa taci de altfel o păţeşti. Imi spuse el iar eu aprobasem. Imi ţinea mâinele cu o singura mana de a sa. Am tras o gura mare de aer si am strigat.

- Zack, ajutor!

     Am întors capul reusind sa il vad pe Zack care se elibera de acel tip care cu greu încercă sa il oprească. Fugi spre maşina dar prea târziu. Tipul de langa mine porni motorul si scoase un pistol.

- Daca nu taci si nu stai liniştită sa ştii ca trag. Pistolul era îndreptat spre inima mea. Stiam ca nu trebuia sa glumesc cu el. Imi era frica daca chiar va avea curajul sa traga din el. As fi vrut sa plâng dar doream sa arat ca sunt mult mai tare de atât.

 - Ce vrei de la mine? L-am întrebat dar repede am regretat când şi-a întors fata si a rânjit practic la mine. Nu imi răspunse iar eu continuam sa devin tensionata.

 - Hai sa facem un pariu. Mi-a spus el continuând sa rânjeasca.

 - Cu tine nu...

 - Păpuşă, tu chiar crezi ca pistolul asta e o jucărie? Imi rase in fata si trase pe fereastra iar eu imi dădusem mâinele la ureche. Crăpase fereastra maşinii iar câteva firicele de sticla erau acum peste picioarele mele.

  L-am privit cu coada ochiului si cu greu încercam sa-mi menţin respiraţie. Am înghiţit im sec tremurând din cap pana in picioare. Teama puse stapanire pe mine. Deabea acum am reusit sa-l disting. Parul sau era de un blond si  ridicat in sus. Ochii sai erau albaştri dar priveau totul cu ura. As fi putut spune ca arata destul de bine daca nu as fi fost in aceste circumstanţe.

 - Asculta drăguţo, tu stai cuminte aici si nu faci tîmpenii altfel facem noi sa apăra sânge. Dar daca nu respecţi târgul atunci persoanele draci ţie vor începe a dispărea rand pe rand de parca nici nu ar fi existat ele cu adevărat. Sper ca înţelegi ce vreau sa spun.

 - Nu mi-ai răspuns la întrebare. Eu si cu gura mea mare care ma lua pe dinainte. Mi-a ras isteric si şi-a întors privirea de pe mine.

 - Ce ai de gând cu mine?

 - De ce eu?

 - Cu ce ţi-am greşit?

 Gura mea tot continua sa puna întrebări. Privirea sa se încruntă. Isi întoarse din nou capul spre mine in timp ce se strâmba din nas. Vruse sa comenteze ceva dar un vibrat ii se auzi in buzunar. Înjurase cu glas tare apoi incercând sa devina mai domol imi şoptise încet:

 - Daca  continui cu întrebările si daca nu taci sa ştii ca trac. Să-ţi fie clar.

 Am tăcut si mi-am aplecat capul in jos. Lacrimi rotunde isi făcuseră apariţia. Ridica telefonul si vorbi ceva dar nu trasăm atenţie. Eram mult prea rănită pentru ai asculta conversaţia lui stupida. Continuam tot sa ma întreb de ce anume eu. Lacrimile continuau tot sa cada. Am încercat sa mi le şterg. Trebuia sa existe o cale sa scap de el.

 L-am aţintiţi cu privirea vazând ca e atentă drum. Fara sa mai stau pe gânduri am pus mana pe volanul sau. Lam auzit tipând iar un foc de arma m-a oprit din orice mişcare făceam. Ma nimerise in mana. Simteam o substanţă roşie pe braţul meu. Ţipam de durere. Încerca sa recapete controlul dar prea târziu. Maşina noastră se rostogolise ai se lovi in ceva tare. Puteam. Vedeam sânge peste tot. Pistolul sau numai era in mâinele sale. Am vrut să-l ridic dar capul meu făcuse contact cu ceva tare. Nu mai simteam nimic încercam sa deschid ochii dar nu mai doream. Imi auzeam numele strigat dar nu doream sa mai stau in lumea reala.