Maybe...Someday...( A Harry Styles Fanfic )

Capitolul 23

Hei am facut un nou capitol , imi pare rau ca nu pot posta in fiecare zi dar sunt ocupata cu scoala si nu am timp sa scriu atat de des , sper sa va placa si capitolul acesta si cum am mai spus sper sa nu va dezamagesc  :) Nu uitati sa lasati un comentariu si un vot daca va place:) va pup :**

P.S am inceput o poveste noua, ma gandesc sa mai stau putin si sa o postez si pe aceea voi ce parere aveti ?:)

Nu imi venea sa cred ca este aici ?De ce de fiecare data dau de el ? Si de ce de fiecare data cand il vad am aceeasi senzatie de fluturasi in stomac, de agitatie , de ce nu pot sa il uit pur si simplu , sa zic " ramas bun " si gata ,de ce?

"Ce cauti aici ?" il intreb eu  si ma indepartez de el ,oricat de mult as fi vrut sa il strang in brate si sa ii spun ca il iert , nu puteam.. trebuie sa ma resemnez cu ideea ca noi nu vom mai fi niciodata impreuna si ca s-a terminat totul intre noi , iar asta numai din cauza lui.

"Eu doar ... stateam pe aici .." spune el usor incurcat de intrebarea mea.

"Ma urmaresti cumva ?"

"Nu..." imi raspunde dar nu se uita in ochii ei , chiar daca il cunosc foarte putin .. stiu ca ma minte .

"Noi trebuie sa plecam " ii spun eu si o iau pe Maddie de mana si ma strecor incet pe langa el fara sa il privesc in ochi.El ma  ia de mana in  ultimul moment , atingerea lui ma face sa tresar si sa simt furnicaturi in tot corpul , uitasem acest sentiment... ma intorc imediat cu fata la el... ochii lui verzi ma privesc cu insistenta... ne privim in ochi tacuti pentru cateva secunde.

"Iarta-ma " imi spune soptit , apoi imi da drumu  la mana.Imi intorc privirea si plec.

"Cine era baiatul acela ?" ma intreaba Maddie .

"Harry .." spun eu incet privind inainte.

"Poftim ?" se opreste brusc pe alee."Si mie de ce nu mi-ai spus? Ii spuneam eu vreo doua"

"Tocmai de aceea nu ti-am spus, ca sa evit un scandal, pentru ca stiu cum esti " spun eu si merg inainte lasand-o pe ea in spate .

"Nu e corect trebuia sa imi spui... daca stiam .." spune ea venind repede dupa mine.

"Ce se intampla ?" o intreb eu amuzata , atitudinea ei de "dura " mereu ma amuza.

"Nu vrei sa stii " 

"Ba chiar vreau " spun eu razand.

"Nu pot sa iti spun , preferam sa vezi dar acum daca nu ai vrut sa imi spui ca el e tipul ... ai ratat sansa de o vedea pe Maddie luptatoarea in actiune".

"Tu nu poti omori o musca Maddie luptatoarea, daramite sa mai dai si intr-un baiat ... hai acasa si nu mai manca ca ai inceput sa delirezi " spun eu amuzata si o trag pe Maddie de mana pana acasa.

 ***

"Pe unde ati fost fetelor ?" intreaba tata cand am intrat in casa din canapea in timp ce se pare ca scria din nou la cartea lui , ma bucura sa vad ca are din nou inspiratie.

"Secret " ii spun eu si ma apropii de el si ii dau un mic pupic pe obraz apoi fug sus cu Maddie.

"Ma bucura sa vad ca tu si tatal tau va intelegi mai bine " spune Maddie zambind in timp ce inchide usa dupa ea.

"Da si eu ma simt mai bine , am discutat si am inteles situatia, singurul lucru pe care il regret acum este ca plec de aici la sfarsitul verii si ca probabil nu il voi mai vedea mult timp " spun eu in timp ce ma asez usor pe pat, intr-adevar asta este singurul lucru de care imi e frica ... asta si faptul ca nu o sa-l mai vad pe Harry stiu ca poate nu ar trebui sa ma mai gandesc la el dar pur si simplu nu pot sa nu fac asta ...este in mintea mea in fiecare secunda si nu pot sa il scot de acolo .. oricat de mult as incerca sa imi distrag atentia cu alceva, nu reusesc absolut deloc sa il uit...iar lucrul acesta intr-un fel sau altul ma consuma si ma macina pe interior.

"Nu trebuie sa te gandesti la asta acum ,  singurul lucru la care ar trebui sa te gandesti este cum sa faci sa petreci cat mai frumos timpul care ti-a mai ramas alaturi de tatal tau ...  si de aceea sunt eu aici , ca sa te ajut ,promit ca o sa avem o vara superba .. ma rog cat a mai ramas din ea" spune Maddie amuzata in timp ce se aseaza pe pat langa mine si ma imbratiseaza.

Imi era dor de ea , de cuvintele ei , de imbratisarile ei , ma bucur mult ca a reusit sa vina pana aici si ca va ramane pana la sfarsitul verii.

"Acum ma duc sa fac un dus si dupa cred ca ma culc putin .. sunt franta ... dar inainte sa ma culc .. nu ai si tu ceva de mancare? .. sunt lihnita nu am mancat de aproximativ 10 minute " spune Maddie inainte sa inte in baie .Incep sa rad si ma ridic din pat indreptandu-ma spre bucatarie sa ii iau ceva de mancare , doamne cat poate sa manance fata asta , dar este asa de cand o cunosc probabil ca daca nu ar manca mult as spune ca i s-a intamplat ceva, da e destul de ciudat dar asa este.

Tom atipise pe canapea cu un alt teanc de foi langa el dar de data aceasta scrise , as vrea sa ma apropii sa vad ce a scris dar prefer sa imi tin curiozitatea in frau ,as vrea sa fiu suprinsa de el cu noua carte ..chiar daca nu am recunoscut pana acum eu i-am citit toate cartile lui Tom si mi-au placut la nebunie , este intr-adevar un scriitor desavarsit si nu spun asta fiindca este tatal meu ci spun asta pentru ca este adevarat.

Iau ce gasesc de mancare prin frigider si doua cutii de suc, cand ajung in sufragerie pun tava cu mancare pe masa, ii iau foile din brate lui Tom si pixul si le pun pe masuta din fata lui apoi iau patura care se afla langa el pe canapea si il invelesc delicat cu ea,  apoi ma duc la geamuri si trag draperiile si inchid usa de la intrare asa cum facea Tom in fiecare seara, iau tavita cu mancare si inchid lumina pe hol ,urc scarile si atunci cand intru in camera o vad pe Maddie in pat , adormise.Zambesc si pun tavita cu mancare pe birou , la cat de bine o cunosc stiu ca se va trezi maine dimineata si se  va infige in ea, ma schimb si eu in pijamale si ma pun in pat langa ea si sting veioza .Cand inchid ochii ii vad chipul , imi apare in minte imaginea de astazi , modul cum m-a privit in ochi , cum m-a luat de mana ...si cuvantul acela care parea spus din inima de data aceasta ..."Iarta-ma ".