Il priveam socata si nu imi venea sa cred , se afla acolo in fata mea , de ce nu am ramas acasa ?Si de ce este mereu acolo unde sunt si eu? De fiecare data cand il vedeam incepeam sa tremur si ma gandeam la seara aceea, imi era teama de el iar faptul ca il vedeam mereu nu ma ajuta deloc.
L-am examinat mai atent si am observat ca purta un tricou negru pe care scria "Fuck your opinion " imi amintea de o melodie , m-a amuzat putin , mai ales ca avea un tricou asemanator cu inscriptia de pe al meu , in mare parte insemna acelasi lucru , nu ne pasa ce crede lumea despre noi . Wow intr-un fel sau altul observ ca avem un stil comun de a ne spune parerea.
Se ridica de pe scaun cu un zambet in coltul gurii , atunci privirea imi coboara la pantalonii lui , purta unii de culoare neagra rupti la genunchi si conversele de culoare neagra asemanatoare cu ale mele .Incep sa cred ca ma imbrac fix ca un baiat , si nu oricare baiat ci Harry , nu puteam avea aceleasi preferinte la haine este absolut ciudat... ma uit la fata lui iar el pare destiul de amuzat de situatie eu sunt socata si ma simt putin penibil din cauza acestei situatii .
"Harry vreau sa ti-l prezint pe vechiul meu prieten Tom si pe fiica sa Samantha " spune Bob entuziasmat." El este fiul meu Harry " .Harry zambeste fara sa spuna nimic in schimb .
"Imi pare bine de cunostinta Harry am auzit multe lucruri despre tine , Bob este foarte mandru de tine " spune Tom zambind.Harry doar zambeste si nu spune nimic .
"Bob as prefera sa vorbim intre 4 ochi " spune Tom pe un ton serios, dupa cateva secunde de liniste.
"Sigur Tom ... Harry fiule de ce nu ii prezinti Samanthei cladirea, sunt sigur ca va fii incantata " spune Bob cu acelasi zambet pe fata.
"Ok" spune Harry fara chef si trece incet pe langa mine . Raman putin pe loc si ma gandesc ca ar fii mai bine sa refuz , imi e frica sa stau singura in preajma lui.
"Vii ?" ii aud vocea lui Harry si ma intorc spre el , deschid gura incercand sa ii spun ca este in regula voi vizita cladirea altadata , nu puteam gasii o scuza potrivita de moment , dar Bob mi-o ia inainte .
"Haide Samantha nu te sfii , cel mai rau lucru care ti se poate intampla este sa te pierzi prin cladire , dar il ai pe Harry cu tine care stie locul acesta foarte bine asa ca nu ai de ce sa te ingrijorezi "
"OK" spun eu soptit incat doar eu sa ma aud, nu am de ce sa ma ingrijorez? Ba am .. sunt sigura ca Bob nu il stie pe Harry pe care l-am cunoscut eu in noaptea aceea, de aceea pare si asa mandru de el daca ar stii cum este el in realitate situatia ar fii diferita , poate.Ma indrept spre usa , Harry imi deschide usa , ies iar el iese imediat dupa mine si imi arata drumul.
Mergem pe colidor tacuti , eu nu ma puteam uita la el , de aceea nu imi dadeam seama daca se uita la mine sau in alta parte , distanta era destul de mare intre noi , iar eu inca tremuram la gandul ca ar putea in continuare sa imi faca ceva rau .
" Nu ar trebuii sa iti fie frica de mine stii ?" spune el incet , in ultimul timp am impresia ca imi citeste gandurile.
"Eu .. nu ma tem .. doar .. " ma balbai eu fara sa stiu ce sa ii raspund.
"Stiu ca te temi , vad asta in ochii tai , si mereu te agiti atunci cand ma vezi , stiu ce am facut in seara aceea dar vreau sa stii ca nu sunt chiar asa " spune el .Ma intreb daca este bine ? Nu pot sa cred ce imi spune...
" Bine " reusesc eu sa spun , nu puteam sa spun ca nu il cred , imi era frica de reactia lui.
"Ma crezi ?" intreaba el putin uimit .
"Da" spun eu fara sa il privesc in ochi.
" Ok " spune el si chiar daca nu ma uit la el stiu ca zambeste.
Mi-a prezentat intreaga cladire ,fiecare etaj si fiecare camera , iar apoi ne-am intors din nou la biroul lui Bob inainte sa intram se aude o discutie intre cei doi si Harry imi face semn sa ma opresc si sa vin sa ascult , vin langa Harry si incep si eu sa ascult la usa alaturi de el.
"Tom nu te presez cu absolut nimic stiu ca ai nevoie de timp dar trebuie sa te gandesti ca daca lipsa ta de inspiratie va dura mai mult timp vei pierde din fani , iar asta duce la pierderi mari , va fii atat in defavoarea ta cat si in defavoarea mea " spune Bob pe un ton calm dar ingrijorat.
"Stiu Bob pur si simplu nu pot sa scriu nimic pe foaie , nimic nu ma inspira absolut nimic , ma tem sincer ca aceasta cariera a mea a ajuns la final " spune Tom pe un ton grav .
"Am incredere in tine Tom si stiu ca este doar pentru moment , este in regula plus ca fiica ta este aici si sunt sigur ca te va face sa te simti mai bine , doar relaxeaza-te vom vedea noi cum o sa tragem de timp , promit sa te ajut cu tot ce ai nevoie prietene , stii ca sunt alturi de tine "
"Multumesc, stiam ca ma pot baza pe tine "
Harry da ochii peste cap si intra in camera , Bob se afla la birou , iar Tom in picioare rezemat de un dulap si cu mainile in buzunar.
"Gata vizita? Iti place cladirea Samantha ?" ma intrebaa Bob zambind.
"Da , multumesc pentru tur " spun eu si imi mut privirea de la Bob la Harry zambind usor.
"Cred ca ar trebuii sa plecam " spune Tom intr-un final . " multumesc pentru tot Bob "
"Nu ai pentru ce prietene , ne mai auzim la telefon " spune Bob si ne conduce pana la iesirea din cladire , Harry nu ne-a insotit , sincera sa fiu era mai bine , cat timp mi-a prezentat cladirea nu stiam cum sa scap mai repede, si da .. tot de frica inca imi era frica cu toate ca el imi spunea ca nu este ceea ce pare, simteam undeva acolo ca ma minte .
Eu si Tom am ajuns acasa iar eu m-am urcat direct in camera mea , m-am schimbat in niste haine mai lejere de casa si m-am trantit in pat , ma tot gandeam la discutia dintre Tom si tatal lui Harry, de asta Tom era agitat atunci cand ziaristul i-a pus intrebarea despre noua lui carte , el nu scrisese nimic , dar nu putea sa spuna asta oamenilor pentru ca isi pierdea din fani intr-adevar situatia nu era una tocmai buna , cu toate astea ma tot intreb de ce imi pasa...dar oricat as incerca sa ma prefac ca nu imi pasa , continui sa ma gandesc la situatia asta , si la ceea ce Tom a spus despre mine la conferinta , felul in care imi lua apararea, felul in care se uita la mine cand imi spunea lucrurile acelea... niciodata nu l-am ascultat , niciodata nu am vrut sa vad ce are de zis in legatura cu faptul ca ne-a parasit ... poate ca a venit momentul , pana la urma nu am nimic de pierdut . Ma ridic din pat hotarata si cobor scarile , il aud pe Tom in bucatarie si ma duc dupa el .
"Sunt gata sa te ascult " spun eu cu o voce hotarata.
Tom se intoarce, se uita la mine serios si imi face semn sa iau loc pe scaun , stia la ce ma refeream , si era pregatit sa imi vorbeasca la fel cum si eu eram pregatita sa il ascult .
CITEȘTI
Maybe...Someday...( A Harry Styles Fanfic )
Fanfiction"De ce trebuie sa-mi petrec vacanta de vara la el ?" o intreb eu pe mama suparata in timp ce priveam cum picaturile de ploaie se preling pe geamul masinii. "Pentru ca nu ai vorbit cu tatal tau de aproape 2 ani .De cate ori sa-ti spun ? Chiar daca e...
