Ma pregatesc sa urc scarile pana in camera mea fara sa ma uit la Tom care inca era pe canapea si scria la poveste.
"Am sunat-o pe mama ta " spune el incet , am inteles cu greu ce a zis.
"Poftim ?De ce ?" intreb eu , nu ma asteptam ca Tom sa o sune pe mama.
"I-am spus ca daca vrei tu poate sa vina sa te ia i-am spus despre mica noastra discutie , si a inteles " spune el fara nici-o expresie pe fata.
"Vrei sa plec ?" spun eu incet , nu voiam sa ii pun aceasta intrebare dar pur si simplu gura a vorbit fara mine , chiar daca atunci cand ne-am certat i-am spus multe cuvinte grele acum , intr-un fel sau altul imi pare rau , nu voiam neaparat sa plec, si acum datorita lui Harry doream sa raman toata vara .
"Eu nu vreau , dar daca tie nu iti este bine aici , eu nu te pot obliga sa stai asa cum ai spus si tu ai 18 ani nu te pot obliga sa faci nimic , mama ta a zis sa o suni cand ajungi acasa , vrea sa iti vorbeasca " spune el pe un ton serios, pe tot parcursul discutiei nu m-a privit deloc in ochi ci se tot uita in foile acelea ale lui , il inteleg acum , chiar il inteleg.
Urc scarile incet fara sa mai spun nimic , si o lacrima imi curge pe obraz , nu ma asteptam ca Tom sa fie asa de rece cu mine, dar am meritat-o aceasi stare i-am provocat si lui Harry mai devreme , chiar sunt atata de rea incat sa ii fac pe oamenii apropiati mie sa se indeparteze ?
Intru in camera mea si imi iau telefonul de pe birou si incerc sa o sun pe mama .
"Sam..." exclama ea parca astepta telefonul meu , si la cat de bine o cunosc eu sunt sigura ca asa si era.
"Da.." reusesc eu sa spun , chiar nu stiu ce sa vorbesc nu stiu cu ce sa incep nu mai am cuvinte , astept ca mama sa vorbeasca stiu ca are multe de spus , multe de reprosat.
"Vrei sa te iau acasa ?" intreaba ea calm , nu ma asteptam la reactia asta din partea ei ma asteptam sa imi tina o morala lunga despre cum ar trebui sa ma comport, sa ma critice ca nu am un comportament adecvat.. dar asta ? nu ma asteptam la asta din partea ei.
"Eu .. eu nu vreau sa plec ... cel putin nu acum " spun eu balbaindu-ma.Chiar asta vroiam nu vroiam sa plec si stiind acum cat de rau l-am facut pe Tom sa se simta , intr-un fel imi parea rau sa il las aici asa , sunt fiica lui pana la urma si nu sunt un monstru ,nu am fost crescuta asa ...
"Esti sigura Sam ?" spune mama uimita si ea de raspunsul meu , dar eu eram sigura pe mine stiam ce vroiam vroiam sa indrept lucrurile cu Harry si vroiam sa ma impac cu Tom ,am vazut cat de rau i-am facut si nu mai voiam asta .
"Da , sunt sigura " spun eu hotarata.
"Atunci cand ai nevoie de ceva sa ma suni , si te rog Sam incearca sa mai vorbesti cu tatal tau si sa-l intelegi " spune mama dupa vocea ei imi dau seama ca deja i-au dat lacrimile , de cand Tom ne parasise devenise din ce in ce mai sensibila.
"Asa o sa fac " spun eu, de data aceasta eram foarte hotarata sa schimb ceva in relatia cu Tom nu stiu ce se intampla cu mine, ce este cu schimbarea asta brusca de comportament fata de el dar chiar vreau sa schimb ceva in relatia asta tata-fiica.
"Ma bucur sa aud asta scumpo , eu trebuie sa inchid acum , si nu uita ,de cate ori ai nevoie suna-ma ,bine ?" spune mama chiar daca nu o vad stiu ca acum zambeste si este fericita de raspunsul pe care i l-am dat .
"Da mama " spun eu cu un mic zambet pe fata si inchid .Urmatorul pas pe care trebuia sa il fac era sa cobor sa am o discutie cu Tom dar de data aceasta calma fara tipete , vorbe urate , si lacrimi dar inca nu ma simteam pregatita , da stiu poate sunt o lasa dar , chiar nu stiu ce sa discut cu el inca nu ma simt pe deplin pregatita stiu ca o sa fac pasul asta si sunt sigura ca il voi face dar ... momentan nu pot , asa ca inainte sa cobor la Tom hotarasc sa clarific situatia si cu Harry ,nu il pot lasa nici pe el in starea aceea.
Il sun de trei ori dar nu raspunde asa ca ma hotarasc sa ii trimit un mesaj .
Cand vezi apelurile suna-ma inapoi , vreau sa vorbim , imi pare rau daca te-am facut sa te simti rau .
Trimit mesajul si imi las telefonul pe pat , ma uit in oglinda putin si ies pe usa indreptandu-ma jos spre locul unde era Tom , cobor scarile incet nesigura pe mine si nesigura pe ceea ce as putea sa ii spun , toate cuvintele mi se invarteau acum in cap dar stiam ce trebuie sa fac asa ca incep sa calc cu mai multa siguranta.
Ajung in fata lui Tom , el isi ridica capul din foi si ma priveste intrebator , toata acea incredere in mine disparuse si aparuse panica , chiar nu stiam acum cum sa il abordez , acum privirea lui era mult mai blanda ca mai devreme dar chiar si asa ma pierdusem , dar trebuie sa vorbesc, trebuie sa spun ceva asa ca incerc sa ma adun.
"Tom .."
Imi pare rau pentru intarziere dar am probleme cu calculatorul , capitolul asta l-am scris foarte greu :( si imi pare rau dar nu va pot raspunde nici la comentarii :(, ma bucur mult ca va place povestea mea , sper sa va placa si capitolul acesta :). Va pup :*
CITEȘTI
Maybe...Someday...( A Harry Styles Fanfic )
Fanfiction"De ce trebuie sa-mi petrec vacanta de vara la el ?" o intreb eu pe mama suparata in timp ce priveam cum picaturile de ploaie se preling pe geamul masinii. "Pentru ca nu ai vorbit cu tatal tau de aproape 2 ani .De cate ori sa-ti spun ? Chiar daca e...
